Dr. Emil C. Crăciun

Doctor, cercetător, profesor universitar de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din București (n.1896, Iași – d.1976, București), autor a numeroase studii și articole medicale, manuale și cărți de specialitate, Emil C. Crăciun este considerat a fi un urmaș al doctorului Victor Babeș. Îl recomandă în acest sens atât activitatea sa științifică excepțională, cât și faptul că a fost și el director al Institului „Victor Babeș” (înființat în 1887 și denumit astfel din anul 1925), în perioada 1937-1968.

După absolvirea studiilor medicale universitare la București, se specializează în Germania, la Berlin, cu marele medic histolog Carl Brenda, apoi ajunge în America (cu o bursă Rockefeller) și studiază alături cu medicul oncolog William G. MacCallum din Baltimore, pentru ca apoi să-și finalizeze specializarea în oncologie, la Paris, cu medical Gustave Roussy. Publică o importantă monografie, intitulată „La culture des tetissus en biologie experimentale”, în anul 1931 – lucrare foarte apreciată în lumea medicală europeană.

La început student al lui Babeș, Emil Crăciun, considerat „nepotul său spiritual”, a fost și este considerat un continuator direct al activității de morfopatolog al lui Victor Babeș. Ca profesor, devine Șef de catedră la Anatomie Patologică la Universitatea de Medicină Carol Davila din București cu titulatura de profesor doctor docent (perioada 1936-1966), fiind autorul a numeroase cursuri universitare, publicând manualul de Anatomie Patologică și fiind conducător științific de lucrări doctorale.

În anul 1931, pune bazele primei instituții cu profil oncologic din România – Institutul de Oncologie Cluj, fiind directorul acestei instituții. În 1936, este numit director al Prosecturilor Civile (morgilor) din București, anul următor director al Institutului Victor Babeș și, apoi, al Institutului de Medicină Legală. Ca director al Institutului Babeș, se preocupă și reușește să îl reorganizeze pe baze moderne, transformându-l într-un institut de patologie de vârf. În anul 1938, a lansat publicația Analele Institutului „V. Babeș”, importantă sursă științifică până în 1969, când a încetat publicarea lor.

De asemenea, a activat ca director interimar al Institutului de Medicină Judiciară și președinte al Comisiei medico-judiciare superioare. A publicat lucrări esențiale pentru învățământul superior, inclusiv cursuri precum „Introducere în morfologia patologică” și „Manual de anatomie patologică”.

Este autorul a 400 de lucrări medicale, dedicate cu preponderență studierii cancerului, formulând noțiunile de cancer acut, acutizant și latent. Este primul doctor care identifică în România prezența unor boli precum tularemia, reticulosarcomului și lipogranulomul subcutanat (tumori maligne); identifică împreună cu Dr. Gheorghe Marinescu nevrita din tifosul exantematic și realizează prima biopsie prin puncție renală – o premieră în literatura medicală. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări ştiinţifice: „Glycocénie et régénération des muscles volontaires” (1929); „La culture des tissus en biologie expérimentale” (1931); „Bio-poncture rénale – biopsie par aspiration” (1948, în colab.); „Probleme de morfopatologie” (1953); „Probleme de oncologie” (1953); „Introducere în morfologia patologică” (1958); „Morfopatologia aparatului cardio-vascular” (1959); „Informatica în munca de spital” (1971); „Patobiomorfologia în cercetarea chimică modernă” (1972) ş.a.

Doctorul Emil C. Crăciun s-a concentrat asupra studiului cancerului, realizând modele experimentale prin tehnici avansate, inclusiv histopatologie, microscopia în contrast pe fază și lumină fluorescentă, histochimie, histoenzimologie și histofotometrie. Studiile sale despre tumorile sistemului reticoendotelial (component al sistemului imunitar al organismului) au dus la identificarea unor noi tipuri de sarcoame ale țesutului limfoid, recunoscute la nivel mondial.

A fost numit membru de onoare al Societății Anatomice din Paris, al Societăților de Cancer din Paris și Amsterdam, al Societăților de Biologie din Paris și de Patologie din Germania, membru al Societăților Internaționale de Citologie Experimentală, Patologie Clinică, Patologie Geografică, Anatomie, membru afiliat al Societății Regale de Medicină din Londra și membru corespundent al Academiei Române.

Considerat un continuator direct al operei de morfopatolog al lui Victor Babeș, Emil Crăciun a creat, la fel ca predecesorul său, o pleiadă de colaboratori renumiți în lumea medicală românească: Leonida Georgescu, Alexandru Ursu, Constantin Tașcă, Paul Nicolescu, Augustin Mureșanu și alții. A fost căsătorit cu Maria Stârcea din anul 1944, a avut doi fii și a decedat in București la vârsta de aproape 80 de ani.

Articol scris de D.S.Olteanu, muzeograf Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană, MMB

Bibliografie:

Petre Calistru, Radu Iftimovici, „Europeanul Victor Babeș”, Editura Medicală Amaltea, București, 2007;

Victor Babeș, „Opere alese”, vol.III, Editura Academiei, București, 1982.

https://jurnalfm.ro/emil-c-craciun/

Sursă foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_C._Craciun/