Dragnea contra Tudose, PSD contra SRI

Nu știu dacă pe alții îi distrează tonul mieros și nevinovat al lui Liviu Dragnea. Pe măsură ce zilele trec și inițiativele sale sunt jumulite și făcute praf, omul devine tot mai mieros, mai cuminte. Ba că n-a zis, ba că nu știe, ba că nu el, ci Tăriceanu. Parcă mustața i s-a rărit și curge mai mătăsos. Se vede pe figura sa că lucrurile nu-i prea ies și că se poticnește în toate, de parcă s-ar chinui să urce pe un munte de unt bătut de soare. Dacă ar fi vulpoi, Dragnea ar a arăta cu blana binișor jumulită și cu o coadă proporțional scurtată. Adevărul este că toată suflarea îl toacă fără milă. Și ai lui, și ai americanilor. Și internaționaliștii lui Brucan de la Revista 22, și SRI-ul. Ba, și aliații săi de la ALDE încep să strîmbe din nas. N-au chef să se scufunde cu un marinar de Bărăgan care se pierde în prima porumbiște.

Dacă ne așezăm în poziția de oameni bănuitori, ar trebui să ne gîndim că agățarea celor trei miniștri este o frumoasă creație strategică pentru a-i oferi premierului monosilabic argumente suficiente pentru a scăpa de Sevil Shhaideh și de Rovana Plumb din Guvern. Abia acum se vede bine că Mihai Tudose este omul PSD-ului tot așa cum Klaus Iohannis este omul Republicii Malgașe. Adică de nici un fel. Iohannis și Hellvig au jucat destul de abil și i-au plasat lui Dragnea un om de sprijin cu valoarea unui pietroi de picior. De cînd Guvernul a fost preluat de Mihai Tudose, vulpoiul a pierdut din viteză și din viclenie. Chiar și din curaj. Mai ieri-alaltăieri era amenințător la adresa lui Iohannis și-i promitea că îl va întîlni în altă parte dacă nu acceptă propunerile sale. După alegeri, Dragnea era vînjos și amenințător. Acum este plouat și îngăduitor. Nu-i exclus să fi înțeles că îl așteaptă un nu prea fericit final de an.

Transformarea lui Liviu Dragnea din leu în vulpoi blegos este rezultatul unor eforturi prelungi și orchestrate. A fost tocat mărunt la credibilitate, a fost debilizat în mod programatic, a fost lucrat din toate părțile, de la Rise Project la SRI și DNA. Adevărul este că PSD-ul a rămas fără alianțe strategice. Nu știu dacă mai poate pretinde că se sprijină pe forțe din Moldova și din Gruzia, căci pe partea de Vest a Europei nu poate încerca nici să meargă într-o excursie. De la Washington la Bruxelles și București, Liviu Dragnea nu mai are la ce ușă să bată. Și nici oameni la care să se plîngă.

Mi-au plăcut figurile celor doi pesediști de la scurta conferință de presă ținută după întîlnirea de la PSD. Dragnea – alb ca varul și cărunt și pe dinafară și pe dinăuntru. Tudose arăta ca un bivol vlăguit de trasul carului prin mlaștină, cu o față crestată de tăieturi și riduri. Dintr-o dată, șanțurile de pe fața lui s-au adâncit cît latul unei cozi de furculiță. Mi-e clar că relația PSD-ului cu Guvernul înseamnă probleme între partid, adică Dragnea, și Guvern, adică Tudose, SRI, Iohannis și cine o mai fi în această schelă de putere. Întîlnirea le-a căzut prost amîndurora. Și ea ne spune că nici unul nu are de ce să rîdă pentru simplul fapt că nu mai are pe unde scoate cămașa. Monosilabicul nostru premier interjecțional arăta chiar dărîmat de o discuție care îi va fi relevat fundătura în care se află.

Geaba a zis Dragnea că „e o întîlnire, ne mai întîlnim din cînd în cînd, membrii de partid“. După felul plouat și jumulit în care arătau cei doi, ne este foarte clar că s-au înfruntat și că nu s-au înțeles.
Ceea ce ne arată că între cei doi este o baricadă care nu poate fi trecută. Și că pe zi ce trece relația se deteriorează și nu mai poate fi salvată.

Mincinos ca și Victor Ponta, Liviu Dragnea a spus înainte de întîlnire că totul este ca în povești. Dar nu în cele de dragoste, ci mai mult ca în cele de groază.

„Relația e la fel ca la început, ca atunci cînd l-am propus. Eu vreau să pun în practică programul de guvernare, cu actualul premier. Zic să fim mai calmi, eu sunt destul de relaxat“, a spus Dragnea, crezînd că apelul său la programul de guvernare mai poate prosti pe cineva.

Cît privește calmul și relaxarea sa de conducător de partid, el nu pricepe că toți caii i se îneacă exact înaintea bătăliei hotărîtoare.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*