Motto: “Dacă aş mai fi muncitor, aş ieşi în stradă, pentru că libertatea nu poate fi gestionată de funcţionari. Şi nici ţara de politicieni. Toate ţările stau pe cei care atunci când nu mai au ce pierde se ridică mai ameninţător decât marea!
Cornel Nistorescu – “De ce-aş ieşi în stradă?” – 2010
Toată ţara a stat cu sufletul la gură să vadă ce se va întâmpla la Curtea Supremă. Sau poate aşa îmi închipui eu? Poate că, de fapt, Mariana Rarinca a fost condamnată la puşcărie în indiferenţa generală. Eu am înclinat să cred că da, din nefericire, va fi condamnată! Nu exista alt deznodământ pentru toate nedreptăţile pe care le-a comis “Justiţia” românească în acest caz, în vara asta toropitoare. Să mă ierte procurorii şi judecătorii care înţeleg să-şi facă meseria apărând legea, şi nu siluind-o, dar poate că ar fi trebuit să se revolte şi ei în faţa abuzurilor, să ceară: DREPTATE! Ei nu au nimic de spus? Li se pare normal că a fost anulată o decizie definitivă şi “irevocabilă(?!)”!!! Mariana Rarinca trebuia condamnată ca să se dea un exemplu. Să se bage spaima în popor! Să nu mai îndrăznească să mişte nimeni! Ca pe vremea lui Stalin! Urmează duba neagră care va ridica oamenii din case în miez de noapte!
Un amic îmi spunea odată că lumea se împarte în două categorii: “violatori” şi “violaţi”. Mă rog, el a folosit un cuvânt englezesc… Nimeni nu vrea să intre în categoria violaţilor iar cei care deţin puterea sunt tentaţi să se folosească de ea ca să fie violatori. Cine e această Livia Stanciu? O “tovărăşică”! Când te uiţi la ea cum se piaptănă, cum se vopseşte, cum îşi face sprâncenele şi cum vorbeşte printre dinţi cu un aer de superioritate, vezi exemplarul unei specii pe care o credeai dispărută, un fel de dinozaur, tovărăşica de la “Cadre” care avea puterea să te desfiinţeze cu o vorbă. Tartorul Băsescu, care ştia că specia nu a dispărut, a cules-o cu penseta şi a pus-o acolo unde ştia că va avea nevoie: la Curtea Supremă ca să răstoarne verdictele ce nu-i conveneau. Şi dacă asta ar face pentru “stăpân”, de ce nu ar face-o tovărăşica pentru ea? Doar este şi ea parte din tagma “seniorilor”, doar n-o să-i permită “uneia”, o oarecare să o înfrunte. România nu mai este ţara noastră, e ţara ei şi a altora ca ea! Mă întreb dacă a fost vreodată, în ăştia 26 de ani, a noastră. Nu, cred că a fost o iluzie! Nici Ceauşescu nu a fost dat jos de tinerii care au ieşit în piaţă în decembrie 1989 sau de vreo conspiraţie, ci de marile puteri care aveau alte planuri aici, la margine de Europă…
Zilele trecute, am auzit următorul dialog şoptit în metrou:
“— Mă, da’ lu’ Stanciu asta, canalia asta comunistă, nu-i e frică?
— De cine să-i fie frică?
— De Dumnezeu!
— Păi, ce, asta are Dumnezeu?! Îşi face cruci, dă acatiste şi gata! Crede că a scăpat!”
Mă înspăimântă doar tăcerea, imobilismul poporului. Românii aşteaptă parcă să vină altcineva să facă ordine în ţara lor. Cine? “Partenerii noştri”, ţări cu “tradiţie democratică” se vor sesiza pentru că România face parte, nu-i aşa, din nişte “structuri” care propovăduiesc “respectarea drepturilor omului”? Când se vor lămuri românii oare că atâta vreme cât ăştia care schingiuiesc ideea de democraţie — adică puterea poporului — ţin ţara în pumn, nu în mână, sub control, NU vine nimeni să le ceară socoteală. România este o colonie şi stăpânii ei vor linişte! Cât timp românii trăiesc cu ideea că mai au o scăpare pentru că pot să emigreze, în România nu se va întâmpla nimic. Vor domni tot leprele! Numai când vor realiza că nici în străinătate nu e mai bine, că acolo sunt priviţi cu ură pentru că sunt venetici, se vor întoarce ca să-şi ia ţara cu adevărat înapoi. Ţara ta e acolo unde îţi sunt înmormântaţi moşii şi strămoşii! Dea Domnul să nu aibă dreptate Emil Cioran: “La aşa trecut, aşa prezent, aşa viitor!”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.