E mai bună o regulă cunoscută decât una improvizată

Se discută intens despre sistemul de vot. La noi, e ceva obișnuit. Din 1831, când s-a votat prima dată, până astăzi au existat nu mai puțin de 19 reglementări referitoare la alegeri. Media de viață a unei legi electorale românești e mai mică de 10 ani. După 1989, o singură lege – cea din 1992 – a fost folosită la mai mult de un scrutin (și anume în 1992, 1996 și 2000). Fiecare dintre celelalte trei alegeri a avut legea ei.
Ultima dată, s-a creat o struțo-cămilă. Premisele nu erau rele. PNL a propus atunci, preluând proiectul de la asociația Pro Democrația, o lege care prevedea alocarea a 50% din mandate în colegii cu un loc primului clasat, celelalte fiind distribuite după o formulă proporționalistă, pe baza scorurilor obținute de cei care pierdeau competiția. Era o formulă nedreaptă, dar clară. Președintele Băsescu a propus în cadrul referendumului din noiembrie 2007 un scrutin de tip francez: majoritar în două tururi.
Până la urmă, s-a adoptat însă o formulă improvizată, plecând de la o idee confuză a deputatului Anghel Stanciu. Efectele au fost pe măsură: alegerea unor candidați de pe locurile 2, 3 sau 4, concurență la nivelul județului între candidații susținuți de același partid etc. etc.
După această tristă experiență, ar fi bine să se aleagă un mod de vot cunoscut, care a produs efecte stabile și previzibile pe termen lung în alte democrații.
Mă tem însă de o nouă struțo-cămilă autohtonă. Iar temerea mea pornește, mai întâi, de la faptul că nu s-a discutat deocamdată nimic despre obiectivul căutat. Într-adevăr, un mod de scrutin caută să atingă fie o proporționalitate înaltă, fie o majoritate puternică. Noi n-am avut până acum nici una, nici alta. Iar cauza e că improvizația autohtonă a avut câștig de cauză asupra formulelor – fie ele proporționaliste sau majoritariste – care în alte părți au produs stabilitate.
Mai e un pericol: acela de a extrage din trecut o formulă pe care nu o poate apăra nimeni în mod rezonabil pe termen mediu și lung. Circulă, de pildă, deja ideea de a organiza colegii cu două locuri, astfel încât să se obțină un efect de nivelare.
Alegerea unui mod de scrutin e o probă de maturitate, dar și de cinste. Cine vrea să trișeze pierde.
PS Nu mă pot abține să-i mulțumesc primarului Oprescu pentru calitatea excepțională a condițiilor oferite aseară la inaugurarea stadionului național. Cred că-i poate rămâne numele Oprescu-gazon.