Pe 19 noiembrie, fostul președinte al României din perioada 1996-2000, profesorul universitar Emil Constantinescu împlinește 72 de ani.
17 noiembrie 1996 – prima victorie a Opoziției
Emil Constantinescu, reprezentant al CDR : 7.057.906 voturi; Ion Iliescu, reprezentant al PDSR : 5.914.579 voturi. În urma acestui rezultat. pe 17 noiembrie 1996, profesorul universitar Emil Constantinescu devenea președintele României. Devenea primul șef de stat de după 1 ianuarie 1948 care nu provenea din zona comunistă sau de stânga a eșicherului politic.
Analizând prin prisma cifrelor, alegerile prezidențiale din 1996 au fost – în primul tur de scrutin – cele mai echilibrate și totodată cele mai dificile din istoria postdecembristă a României. În primul rând dintre cei 16 candidați (cel mai mulți înscriși vreodată în cursa pentru Cotroceni), 10 reprezentau nume cu greutate pe scena politică – Ion Iliescu (președintele în exercițiu), Emil Constantinescu, Petre Roman, Gyorgy Frunda, C.V.Tudor, Gheorghe Funar, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Radu Câmpeanu, Tudor Mohora. Competiția din 2006 a fost acerbă în primul tur, cel de-al treilea clasat – Petre Roman – obținând 2,6 milioane de voturi, iar cel de pe locul 4, Gyorgy Frunda a scos cel mai bun rezultat al UDMR din perioada 1992-2009. În 2000, chiar dacă din start s-a detașat un careu de candidați, „distanța” dintre locul 2 și 3 a fost dublă față de cea din 1996, iar în 2009 deși a existat un loc 3 care a „contat” (Crin Antonescu), performanța acestuia a fost sensibil sub cea a lui Petre Roman „bronzul” din 1996.
Mai multe voturi și sărbătoare mai mare decât la victoria lui Traian Băsescu
Noaptea de 17 spre 18 noiembrie a fost una albă în București și în multe alte orașe mari ale României. Numărul bucureștenilor care au ieșit să sărbătorească victoria lui „Milică” l-a depășit inclusiv pe cel care a făcut noapte albă în 1994 după victoria cu 3-2 asupra Argentinei la Campionatele Mondiale de fotbal din SUA. A fost o noapte a bucuriei victoriei – în premieră – alternativei la puterea existentă, a bucuriei venirii dreptei la putere. Pe carosabilul marilor bulevarde, începând de la Arcul de Triumf și până în Piața Sfântu Gheorghe, nu putea circula nici măcar o bicicletă din cauza mulțimilor entuziaste.
Ieșirea în stradă – 8 ani mai târziu – a suporterilor Alianței DA și a lui Traian Băsescu pentru a celebra victoria a fost faustuoasă, dar la o scară mai mică decât în cazul victoriei lui Emil Constantinescu și CDR. În 2009, bisul lui Traian Băsescu abia dacă a umplut pe jumătate spațiul de la Arhitectură.
Și dacă tot suntem la comparații, nu trebuie omis nici faptul că în turul II al alegerilor din 1996, câștigătorul, a avut mult mai multe voturi decât Traian Băsescu în 2004 și 2009. (Se poate eventual invoca prezențe mai reduse la vot în 2004 și 2009, dar neieșirea la urne, în ultimă instanță înseamnă tot un vot negativ).
„Redescoperirea” Americii și primii pași spre UE
Administrația Constantinescu are meritul că a realizat o mare apropiere între Washington și București și totodată a pus bazele procesului de aderare la NATO, proces finalizat în 2004.
Tot în perioada 1996 – 2000 România face primi pași spre UE, după ce în iunie 1995 a fost depusă cererea de aderare. În decembrie 1999 Consiliul European decide începerea negocierilor cu șase state candidate, printe acestea aflându-se și România; în februarie 2000 în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale are loc deschiderea oficială a negoicierilor de aderare a României; mai 2000 guvernul Român adoptă Programul Național de Aderare la UE.
Impasurile Administrației Constantinescu
Mandatul de președinte al lui Emil Constantinescu a avut trei mari probleme. Prima a apărut de fapt cu un an înaintea bătăliei pentru Cotroceni. În toamna anului 1995 Emil Constantinescu, prin moartea liderului PNȚCD, Corneliu Coposu își pierde principalul aliat. Cu un Corneliu Coposu în viață, probabil că altul ar fi fost actul de guvernare, chiar dacă seniorul nu ar fi optat pentru funcția de prim-ministru. Deși principalul partid – PNȚCD – care l-a susținut pe Emil Constantinescu era majoritar în coaliția de guvernare, jocurile la Palatul Victoria, și mai ales tensiunile și crizele guvernamentale ale timpului, au fost opera PD, partid sub bagheta foarte influentului (pe atunci) ministru Traian Băsescu, care își începea ascensiunea spre șefia partidului. Numeroasele tensiuni de la Palatul Victoria au condus spre o guvernare departe de așteptările electoratului, iar calitatea actului de guvernare a afectat și imaginea președinției. În anul 2000, liderii de atunci ai PNL, Valeriu Stoica și Theodor Stolojan (acum în PDL – n.a.) decid să părăsească CDR și astfel liberalii renunță să-l mai sprijină pe președinte. Fără susținerea liberalilor și fără să se poată baza pe un PNȚCD aflat în avansată stare de dezagregare, Emil Constantinescu decide să nu mai candideze pentru al doilea mandat. Pleacă de la Cotroceni cu imaginea unui președinte democrat cu imaginea unui politician european.
Emil Constantinescu în anul 2011
– În 10 iunie a fost ales în Board of Trustee (Consiliul de conducere) al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, prin votul membrilor acestei prestigioase organizaţii iniţiată de Einstein şi Fleming şi care grupează reprezentanţi ai elitei ştiinţifice şi culturale internaţionale;
– În octombrie Emil Constantinescu, membru al Board-ului Internaţional al Institutului de Diplomaţie Culturală din Berlin, a fost ales de către membrii Consiliului preşedintele Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin;
– În 27 ianuarie Emil Constantinescu, honorary co-chairman al World Justice Project din 2008, a fost ales unul din cei opt directori ai WJP, organizaţie internaţională dedicată instaurării statului de drept;
– În 11 noiembrie a fost reales membru al Board-ului Internaţional alHabitat for Humanity, organizaţie iniţiată de preşedintele Jimmy Carter, care activează în peste 80 de ţări;
– În septembrie a fost ales membru al juriului de acordare a premiilor Lech Walesa, alături de fostul preşedinte al Poloniei, Vaclav Havel, acad. Stanislau Shushkevich şi Bernard Kouchner;
– În 23 octombrie a fost desemnat co-preşedinte al Misiunii Internaţionale de observare a alegerilor parlamentare din Tunisiaorganizată de Institutul Republican Internaţional din SUA;
Distincţii academice:
– În 31 martie a primit, la Chişinău, titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova şi medalia de onoare a Academiei;
– În 10 martie i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice din Bucureşti.
Participări la diferite acţiuni pe plan internaţional
Menţionăm câteva dintre aceste acţiuni:
– A participat, alături de alţi foşti preşedinţi din Europa Centrală şi zona baltică, la sesiunea Consiliul Înţelepţilor din cadrul summit-ului Economic Eurasia, organizat la Istanbul;
– Moderator la Conferinţa regională Asia Pacific de la Kuala Lumpurşi la World Justice Forum 3 la Barcelona;
– Participă la Oslo Freedom Forum în a cărui activitate are o implicare permanentă.
– Celebrarea centenarului Ronald Reagan la Washington, ocazie cu care Comitetul de organizare al Centenarului şi Institutul Republican Internaţional au oferit un dejun în onoarea preşedintelui Emil Constantinescu;
– Lansarea Institutului Tom Lantos, în calitate de membru al Board-ului Centrului Internaţional pentru Tranziţie Democratică;
– Participarea, la invitaţia fostului preşedinte Bill Clinton, la conferinţa „Balkan Networking for Social Empowerment of South-Eastern Europe”
Participare la manifestări în ţară
– Discurs principal la al 35-lea Congres ARA, organizat de Universitatea Politehnică Timişoara;
– Moderator la cea de-a X ediţie a conferinţei Penser l’Europe;
– Discursul principal „Valorile creştine şi politica” la Micul Dejun cu Rugăciune organizat de Grupul Ecumenic de Rugăciune al Parlamentului României;
Activităţi permanente
Activitate ştiinţifico-didactică în cadrul Şcolii doctorale a Facultăţii de Geologie de la Universitatea Bucureşti;
Coordonează proiecte ale Forumului Academic Român şi ale Fundaţiei Române pentru Democraţie în calitate de preşedinte al acestora.
Detalii privind activitatea sa civică şi academică pot fi găsite pe site-ul www.constantinescu.ro, la rubricile Agenda, Fotocronica, Discursuri.
În numele cititorilor, Cotidianul.ro îi urează La Mulţi Ani. ( Theo Marcovici)
