Episcopul Huşilor, PS Ignatie, le-a recomandat credincioşilor, în slujba Vecerniei de dinainte Postului Paştelui, să înceapă prima săptămână de post şi rugăciune cu renunţarea la canalele media, transmite Agerpres.
„Să încercăm să renunţăm măcar la câte un păcat care simţim că ne domină. Bine ar fi ca în această primă săptămână, de intensă rugăciune, să închidem televizoarele şi toate reţelele de socializare şi să vedem cât de dependenţi suntem de toate aceste lucruri. Este o măsură duhovnicească, să vezi unde te afli, unde te situezi. Atenţie si la postul lăuntric, la postul inimii!”, a transmis PS Ignatie.
Ierarhul a îndemnat, totodată, la iertare şi a explicând că una dintre condiţiile primordiale ale postirii este iertarea, dar fără ca aceasta să fie una condiţionată.
„Textul evanghelic ne sugerează că Dumnezeu ne dăruieşte iertarea cu o singură condiţie: să avem şi noi capacitatea de a dărui iertarea semenilor noştri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu aşteaptă ca mai întâi noi să iertăm pe semenii noştri, iar mai apoi El să ne dăruiască iertarea. Înţelegerea aceasta este una total greşită! Dumnezeu nu iartă condiţionat! El nu este ca noi oamenii, noi punem condiţii! Noi ne-am obişnuit să iertăm şi să transmitem celui care ne-a greşit că îi facem un mare favor şi impunem condiţii! Sau, când vine cineva să îşi ceară iertare de la noi, avem toată grija să îi înşirăm toate greşelile pe care le-a făcut. Este o iertare care are în spate o răzbunare. (…)
Sunt multe momente, în traiectul vieţii noastre pământeşti, în care nu avem puterea să iertăm, şi, totuşi, Dumnezeu ne dă un har care te ajută să te depăşeşti pe tine însuţi, să-ţi depăşeşti neputinţa şi să dăruieşti iertarea”, a spus episcopul Huşilor.
Din acest context reiese ca si privitul la televizor ar fi un pacat. Ar insemna, urmand calea logica, ca si butonatul telefonului mobil sau navigarea pe internet sunt, de asemenea, pacate. Sunt un credincios, cred in Dumnezeu dar ceea ce afirma acest episcop mi se pare o aberatie.
Asta cu inchiderea televizoarelor sau a netului, conjunctural, de Craciun, de post, de sarbatori religioase, ramane discutabila…poate Sfintia sa ar trebui sa fie preocupat tot timpul de curatenia sufleteasca, de bunatate, de depoluarea feisbucista…Tot nu inteleg de ce sa fim buni cateodata, ca e sarbatoare sau post negru…sa inteleg ca, dupa, se da drumul, sau slobozenie la pacate?! Pe mine, un crestin practicant, m-a oripilat nu actiunea duhovniceasca, ci inactiunea, venita ca o acceptare, ca o complicitate la cele mai mari nenorociri ale neamului… Daca, pentru anii 50 am incercat sa-i intelegem, sa-i iertam, mai ales pentru imensa jertfa a preotilor prigoniti, la ultima emanatie stalinista peste tara, nu mai au nicio scuza. N-am auzit la slujbe nimic despre nevinovatii distrusi de statul securist, nimic despre pedeapsa divina cuvenita judectorului nedrept, auzim, tot mai des, despre nevoile financiare ale BOR, desi, Iisus i-a alungat pe negustori din Casa Tatalui inca de la 12 ani. Dar, ca abominatia sa aiba un motz, in urma cu vreo zece zile am ascultat la un post TV, cum, unui acuzat, procurorii i-au audiat, in calitate de martor, duhovnicul, sa spuna ala sub juramant ce-i marturisise, la taina spovedaniei acuzatul…De atunci butonez tot, net, posturi TV, sa aflu o reactie a cuiva, cu drepturile omului, cu religia, cu ceva…Nimic, nici macar din partea bisericii…
Să inchidă si telefonul.