Epoca șobolanilor

Pe cît de slabă le e mintea, pe atît de ascuțit le e mirosul. Miros banii, pe care îi fură și-i depozitează în galerii de familie. Dar cel mai bine miros pericolul. Atunci cînd îl detectează, dispar. Fug de el așa cum fug șobolanii de vermorel. E un viscol, au dispărut. La o inundație stau ascunși două zile, la o grevă trei. O degradare a rating-ului de țară îi face nevăzuți cu săptămînile. Cînd e să răspundă la întrebări, surzesc. Acum, de cînd cu scandalul alegerilor anulate, au plecat de trei luni în călătorie spre centrul Pămîntului.(…)

Și iată-ne, astăzi, mulțumită șobolanilor, membri ai unei alianțe nord-atlantice care nu mai e invincibilă și săritoare, ci pretinde facturi pe care nu le putem achita. Iată-ne privind cu inima strînsă la capriciile sîngeroase ale lui Putin, ultima dragoste a regimului Trump. Iată-ne răsfoind presa conservatoare din SUA care cere evacuarea trupelor americane din baza de la Kogălniceanu. Iată-ne tremurînd ca un iepure lipsit de apărare, proaspăt jupuit și așezat în tavă, gata să fie băgat în cuptor, la banchetul prieteniei ruso-americane.

Guzganul cel mai vinovat e Iohannis. El și-a săpat galeriile de fugă în abisul sinecurii de lux. Din acele străfunduri ale disprețului a perfecționat tehnica nimicului. A lăsat politica externă în seama unor servitori limitați și a dat armata pe mîna unor generali inepți. La rîndul lui, fostul premier Ciucă a fost căpetenia armatei nouă ani: cinci ani șef al Statului Major, doi ani ministru al Apărării și aproape doi premier. În mandatele lui, armata a fost jefuită nu doar de programe, ci și de bani. Bugetele de înzestrare au mers în cheltuieli politice, în campanii electorale, în tablourile generalului Zisu, în vilele șefilor serviciului secret al armatei. Din fondurile operative i s-au cumpărat costume de schi lui Iohannis. Gheruțele de șobolan suprem s-au lăfăit în clăparii de ultimă generație, în timp ce soldații umblă și azi cu bocanci de dinaintea Potopului, în ton cu restul ținutei și cu armamentul.

Marcel Ciolacu s-a ferit de repornirea industriei naționale de apărare așa cum se feresc rozătoarele de grîul otrăvit.  (…)

Epoca șobolanilor ne apasă. În aceste zile, compania strategică de apărare Romaero e pregătită să fie lichidată, deși poate deveni centrul de excelență pentru mentenanța aeronavelor F16 din tot flancul estic. Opt fabrici de armament pentru forțele terestre zac în pragul insolvenței, deși au memorandumuri semnate cu mari producători internaționali pentru producția echipamentelor de standard NATO în România. Pînă și o amărîtă de investiție la UPS Dragomirești, care ar dubla stocurile de proiectile cu un buget ridicol de mic, așteaptă de trei luni semnătura unui ministru care nu se dă găsit.

Rozătoarele pe care le-am votat se pitesc sub cuvintele mari ale Europei. (…)