Era ticăloşilor

Declaraţiile şefului statului devin pe zi ce trece mai iresponsabile. Ţâfna şi iritările lui Boc şi Băsescu nu au nici o legătură cu realitatea. Şi viaţa celor care, cum necum, pensionari sau pensionabili, trăiesc în România. Executivul pare – şi este – o adunătură de buimaci care nu ştiu ce au de făcut, iar şeful guvernului se uită în gura lui Traian Băsescu sau Jeffrey Franks, „Noi ce facem, nene?”, doar, doar mai prinde vreo vorbă înţeleaptă. Nu se poate guverna aşa. După ureche. Nu se pot conduce o ţară şi un popor doar în funcţie de ambiţiile şi capriciile de moment. Doar ale unuia sau altuia. Nu se poate ieşi dintr-o criză dacă nu ştim exact despre ce este vorba şi ce măsuri concrete trebuie luate. Am înnebunit tot notând cifre şi procente, „Mă mai iubeşti, Vasile?, 50%, Florico, fără TVA…”.

Tot ce spune Daniel Dăianu este judicios. Tot ce spune şi transmite de la Washington Mihai Tănăsescu este corect şi viabil. Tot ce spune Mugur Isărescu, mai cu fereală şi mănuşi, este fezabil. Nimic din toate astea nu se regăseşte în măsurile preconizate de guvern şi puse în aplicare de-a valma. Traian Băsescu stă la şuete prelungite cu dna Rodica Culcer, ca mereu şi mereu să ne transmită ce mai e de tăiat. În afară de cifre şi bombăneli nu aflăm nimic. Suntem o ţară de ticăloşi şi un popor de leneşi căruia trebuie să i se administreze terapii şoc şi Boc ca să iasă din amorţeală. Clasa politică – mai puţin lebedele adunate sub sigla PDL – este o clasă politică de care Traian Băsescu mereu se dezice. Usturoi nu a mâncat, doar mango, kiwi şi caviar Petrossian cu pâine prăjită. Ce nu e clar şi ce nu e limpede? Toată ciorovăiala naţională – toţi împotriva tuturor, fiecare pentru el – este total şi vizibil neproductivă. Demascarea „ticăloşilor”, adică a liberalilor şi pesediştilor, şi a „ticăloşiilor” făcute de aceştia – în viziunea extrem de originală a lui Traian Băsescu – nu este decât o grenadă fumigenă. De a fugi mereu de responsabilitate şi asumarea propriilor erori. Luptele crâncene pe care le-a dat partidul născut din mantaua fesenistă şi altoită cu liberalii de pripas pentru putere, funcţii şi fonduri, au generat orice, dar nu decizii coerente. În folosul naţiunii. Iar acum s-a ajuns în situaţia stranie ca preşedintele să se războiască cu întreaga naţiune. Tot tăind anapoda – ce vină au militarii, aviatorii sau magistraţii că au pensii mari dacă legea aşa a fost alcătuită? – în stânga şi în dreapta, Traian Băsescu îşi pune în cap toată gloata. Cu mic cu mare. Pensionarii şi handicapaţii au devenit subiectul predilect pentru filipicele preşedintelui. Creşterea economică prognozată şi doar din vorbe alcătuită e un fel de foaie verde de televizor. Unde sunt investiţiile, unde sunt măsurile de relansare economică să se învârtă banul şi să se înmulţească? Nu ştim. Doar cu taxe şi impozite în stil fanariot-otoman nu vom ajunge nicăieri. Ceva, ceva trebuie făcut?

În primul rând, dispariţia acestui executiv de toată panarama în cap cu Emil Boc. Ajuns de râsul lumii. Dacă lui nu-i pasă că e ridicol şi situaţia e gravă, ar trebui să ne pese nouă. Poate găsim, totuşi, o soluţie. Cu mintea cea de pe urmă a românului şi a partidelor politice.

Plus UDMR-ul lui Marko Bela.