În aceste zile critice, la peste 66 de ani de la încheierea războiului mondial, în care japonezii au readus în actualitate ideea sacrificiului uman suprem practicat de kamikaze, puţină lume ştie că la centrala atomică Fukushima există 50 de asemenea eroi, care, în condiţii absolut îngrozitoare, au făcut şi fac tot ce le stă în putinţă pentru a evita topirea nucleului reactoarelor. Ei riscă totul pentru tot. În vreme ce ţara lor şi, practic, întregul glob se confruntă cu cea mai mare catastrofă nucleară după cea din aprilie 1986, de la Cernobîl, 50 de salariaţi ai centralei Fukushima, situată la 250 de km nord-est de Tokyo, au ales de bunăvoie să se lupte până la capăt. În vremuri normale, ei ar fi 800 care lucrează în acest sit. Dar, între timp, unii au fost evacuaţi. În noaptea de luni spre marţi, de pildă, aceştia au acţionat în timp ce ningea copios. Obiectivul lor este să evite cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii lor, fuziunea din nucleul reactoarelor, ceea ce ar duce la degajări radioactive importante şi periculoase pentru populaţia din jurul centralei. Îmbrăcaţi în combinezoane protectoare, aceşti bărbaţi, care sunt sacrificaţi cu adevărat, au ca primă misiune injectarea apei de mare în reactor pentru a-i răci nucleul.
Marţi, şeful Autorităţii Siguranţei Nucleare Franceze (ASN) le-a adus un vibrant omagiu. Aceste persoane sunt „expuse la condiţii nebune”, arăta el. La rândul lui, Thierry Charles, director al siguranţei instalaţiilor Institutului Francez de Radioprotecţie, vorbea despre condiţii „îngrozitoare”. La Cernobîl, în anul 1986, mai multe zeci de „lichidatori”, cum au fost numiţi, au murit, unii dintre ei la nici o lună de la explozie. Cei mai iradiaţi au fost cei care au intervenit în primele zile după explozia reactorului şi care l-au survolat în elicopter în timp ce el era în flăcări.
La ora actuală, la Fukushima, situaţia este deosebit de preocupantă. Radioactivitatea a atins niveluri extraordinar de ridicate. Marţi, în sala de control a reactorului nr. 4, dozele de radiaţii erau atât de puternice încât inginerii nu mai puteau practic munci. În noaptea de luni spre marţi s-a declanşat un incendiu în imobilul în care se află bazinul de retenţie. Acesta adăposteşte combustibilul uzat, dar care, în lipsa răcirii, a început să se încălzească. Salariaţii de la Tepco, firma gigant de electricitate care exploatează centrala respectivă, au trebuit să lucreze prin rotaţie în sala de control pentru a limita expunerea la radioactivitate. De altfel, Tepco a anunţat, marţi, că 15 dintre kamikaze pe care îi are au fost răniţi. „Dozele ar putea pune sub semnul întrebării chiar menţinerea muncitorilor la faţa locului”, a explicat Agnes Buzyn, preşedinta Institutului de Radioprotecţie şi de Siguranţă Nucleară Franceză. „Sunt nelinişti referitoare la capacitatea lor de a rezista, întrucât radioactivitatea a atins niveluri toxice”, declara ea. Revista pariziană „L’Express” preciza că, dacă ar avea loc în Franţa un accident de acest tip, cei care intervin în situaţii de urgenţă radiologică ar fi gata să facă acest lucru. Sunt avute în vedere mai multe categorii de persoane şi ar putea fi mobilizate câteva sute. Este vorba mai întâi de cei angajaţi în servicii publice, precum pompierii din celulele create pentru riscuri radiologice – Samu, salariaţii din locurile ce exploatează centralele nucleare (precum EDF) şi agenţi ai Comisariatului pentru Energie Atomică (CEA), de la IRSN sau din alte locuri. În teorie, se spune că intervenţiile sunt limitate în timp, iar dozele maximale sunt clar definite pentru aceşti voluntari ai accidentelor nucleare. În faţa unei realităţi extrem de dure nu se poate spune că, la Fukushima, aceste proceduri au mai fost respectate de cineva.
