„Eu şi proiectele mele avem o vizibilitate mai mare de când soţul meu e prim-ministru”

Mai avem un an până la alegerile europarlamentare. În 2010, când soţul dvs. a devenit şeful PSD, aţi anunţat că nu veţi mai candida pentru un nou mandat. Rămâneţi la aceeaşi decizie? Sau v-aţi gândit că totuşi locul în care vă vedeţi în continuare rămâne Parlamentul European?

Îmi place mult ceea ce fac la Parlamentul European, însă nu am luat încă o decizie privind o viitoare candidatură.

Sunteţi o ecologistă convinsă. V-aţi pronunţat public împotriva proiectului Roşia Montană… Acum se află în discuţie o altă temă fierbinte – gazele de şist. Premierul a spus recent că şi-a schimbat părerea despre acest subiect şi că tinde să considere exploatarea drept un lucru de luat în calcul şi care nu trebuie respins ab initio. S-a invocat şi cazul polonez… Dvs. ce credeţi de fapt? Ar fi un lucru bun pentru România să exploateze această resursă?

Cred că România trebuie să respecte cu stricteţe regulile Uniunii Europene şi să impună cele mai înalte standarde de mediu în toate proiectele industriale. În Parlamentul European s-au votat două rezoluţii privind gazele de şist. Impunerea unui moratoriu a fost respinsă. Există state dezvoltate, cu practici excelente în domeniul mediului, care permit explorarea. Există, în acelaşi timp, şi temeri legitime ale populaţiei. La nivelul UE se lucrează la finalizarea unor studii care să facă mai multă lumină în acest domeniu. Este clar că domeniul trebuie mult mai clar reglementat.

Bănuiesc ca aveţi prieteni, cunoştinţe printre europarlamentarii germani, olandezi etc. Aţi încercat să le explicaţi că este nedrept cum tratează ţările lor problema Schengen? Ce semnale v-au dat?

Nu doar eu, dar întreg grupul S&D, în frunte cu preşedintele Hannes Swoboda, a cerut – şi nu o dată! – ca România să fie tratată corect. Din păcate, tocmai un grup de europarlamentari romani – cei de la PDL – cer ca problema Schengen să fie legată de tema MCV.

“Nu mai putem susţine tariful maxim de 55 de euro pe certificat pentru că anul acesta ajungem la un total de circa 500 milioane de euro ­contravaloarea acestor certificate, care se va regăsi în facturile tuturor consumatorilor. Noi nu suntem o ţară atât de bogată ca să susţinem asemenea subvenţii”, declara recent ministrul Economiei, Constantin Niţă. Cum vi se pare măsura de reducere a subvenţiilor pentru energia regenerabilă? Se ştie că şi alte state îşi reduc subvenţiile pentru acest tip de energie. Aveţi o explicaţie pentru acest lucru? Activând la Bruxelles ştiţi mai multe despre acest subiect?

Ştiu că România are în prezent una dintre cele mai puternice scheme de susţinere a energiilor regenerabile. Cred că va fi găsită o formulă echilibrată şi pentru viitor, pentru ca acest domeniu să se dezvolte durabil.

V-aţi implicat în proiecte privind alimentaţia sănătoasă a copiilor, în promovarea producătorilor agricoli români…. Concret, ce urmează? Mergeţi pe această direcţie, implicându-vă mai mult? Vă gândiţi la un proiect în care aceste idei să pătrundă în şcoli? Şi nu mă refer doar la nutriţie, ştiu că în unele şcoli şi grădiniţe se promovează prin cursuri reciclarea selectivă… Spre ce proiecte converg în acest moment planurile dvs.?

Chiar am participat, în 2009, la inaugurarea acelui proiect pilot de reciclare în şcoli, l-am încurajat de la bun început. Cred în proiectele de educaţie ecologică, sunt foarte necesare, generaţiile noi trebuie să fie generaţii “eco” şi prin astfel de iniţiative vor fi. Voi avea în continuare ca prioritate agricultura bio, pentru că e un domeniu care, dezvoltându-se, va face mult bine României, agricultorilor, mediului rural în general. La fel, implicarea mea în proiecte de nutriţie va rămâne la fel de mare. Acum, alături de asociaţia pe care am fondat-o – Şcoala pentru Sănătate – pregătesc chiar un site cu informaţii despre alimentaţia sănătoasă a copiilor, pe care îl voi lansa chiar luna aceasta.

Cum percep copiii faptul că tatăl lor este premier? Le-a schimbat în vreun fel obiceiurile?

Amândoi înţeleg destul de bine rolul tatălui lor. Ne străduim ca acest rol să nu le schimbe viaţa în niciun fel.

Dar viaţa dvs. cum s-a schimbat? De exemplu, în Parlamentul European sunteţi privită altfel de când sunteţi soţia premierului? E o „povară” să fiţi „soţia premierului”? Vă urmăresc paparazzi? Vă sună diverse persoane să le ajutaţi în diverse probleme?

Nu s-a schimbat nimic la Parlamentul European. În ţară, pot să vorbesc despre o schimbare care mă avantajează: există o mai puternică receptivitate a presei la proiectele pe care le fac sau la subiectele despre care vorbesc. Mă ocup de aceste subiecte de mai mulţi ani, dar acum ceea ce fac a căpătat o vizibilitate publică mai mare, iar acest lucru mă bucură pentru că e în beneficiul proiectelor respective – precum agricultura bio.

Am citit pe site-urile dvs. că încercaţi să petreceţi cât mai mult timp cu copiii, în special cu Irina. Totuşi, patru zile pe săptămâna staţi la Bruxelles. La Bucureşti cine se ocupă de ea când sunteţi plecată?

Mama mea mă ajută şi se ocupă de Irina în perioada când eu sunt la Parlamentul European.

Ce vă lipseşte cel mai mult în România când vă întoarceţi de la PE şi ce vă lipseşte cel mai mult acolo din lucrurile din România?

În România, îmi lipseşte atmosfera permanentă de seriozitate de la Parlamentul European. La Bruxelles îmi lipseşte enorm familia.