Europa contra Europei

„Israelul contra Iranului, Rusia contra SUA, Europa contra Europei“, sintetizează publicația germană Die Welt situația actuală a rivalităților geopolitice. Încercând să facă ieșirea Marii Britanii din UE o experiență cât mai dureroasă, pentru ca niciun alt stat membru să nu fie tentat de un eventual „divorț“, marile cancelarii vestice riscă să cadă în groapa săpată de ele însele.

Plecarea celei de-a doua forțe economice lasă UE cu un buget ce trebuie peticit, dar mai cu seamă provoacă dezechilibre vizibile de putere și influență în instituțiile de la Bruxelles. Aceasta este tema centrală a summit-ului UE ce va avea loc la Bruxelles la finalul săptămânii.

Statul de drept, un petic pentru bugetul UE

Retragerea Marii Britanii din UE lasă un gol de circa 15 miliarde de euro anual în bugetul UE. Disputa privind suplimentarea bugetului sau meținerea acestui minus este acerbă. Statele bogate precum Austria, Olanda, Suedia și Danemarca se opun creșterii contribuțiilor lor. În schimb, beneficiarii neți ai fondurilor de coeziune (țările estice) au fost de acord cu majorarea contribuției lor cu 1% din PIB. Vocile decisive de la Paris și Berlin rămân să se facă auzite, însă având în vedere că Germania câștigă mult de pe urma economiilor estice pe care le domină, prin transferurile companiilor germane din Est, este de așteptat o soluție de compromis: majorarea cotizațiilor la bugetul UE, dar limitarea accesului esticilor la banii europeni pe criterii pur politice ținând de respectarea „valorilor europene“.

Lovitură pentru Franța

Disputa pentru împărțirea la alegerile europene din 2019 a celor 73 de mandate de eurodeputați ce vor rămâne vacante după Brexit este relevantă pentru noua stare de fapt din UE. Președintele Franței și-a dorit ca 30 dintre aceste mandate să fie atribuite unor „liste transnaționale“, însă motorul franco-german al UE s-a gripat la votul din Parlamentul European. Pe 7 februarie, eurodeputații din PPE ai Angelei Merkel au făcut front comun chiar cu partidele eurosceptice și au respins propunerea Franței. Emmanuel Macron a ripostat imediat și a acuzat actualele partide europene că sunt „osificate“, că sunt „incoerente“ și că e nevoie de o nouă forță politică „reformistă“ și „progresistă“ la Bruxelles.

Emmanuel Macron, „regele“ Europei

De fapt, Macron dorea impunerea ca nou șef al Comisiei Europene a unuia dintre eurodeputații lui loiali aleși pe aceste „liste transnaționale“, scrie Financial Times. Lăsat fără deputații transnaționali, Macron dorește acum apariția unei forțe politice europene pe calapodul partidului său de strânsură, La Republique en Marche, creat cu un an înaintea alegerilor prezidențiale din 2017. Conștient că un asemenea partid nu va reuși „minunea“ electorală din Franța și nu va detrona PPE dominat de Germania, Macron a propus renunțarea la sistemul actual al alegerii președintelui Comisiei Europene (capul de listă al PPE) și revenirea la alegerea lui în spatele ușilor închise, de șefii de stat și guvern din UE, unde Franța are șanse mai mari de a-și impune candidatul. Ca un semnal de luptă pentru pentru impunerea proiectului francez pentru Europa, Macron a început să tatoneze posibile alianțe postelectorale, în 2019, cu forțe politice anti-PPE: Partidul Democrat din Italia, centriștii din partidul spaniol Ciudadanos, verzii și social-democrații din Germania.

Paralizie sau monopol franco-german

Miza este mare pentru Franța și Germania. Președintele Macron dorește să-și impună proiectul de reformă al UE prin intermediul noii Comisii: o Europă cu mai multe viteze, un ministru de Finanțe și un buget al zonei euro, o Apărare Europeană dominată de Franța (singura putere nucleara din UE și singurul membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, după Brexit). Pentru moment, opoziția PPE (dominată de conservatorii germani) anunță lupte grele între Macron și Merkel. Perspectiva nu ar trebui să îngrijoreze țările lipsite de influență la Bruxelles, atât timp cât reversul unei alianțe funcționale Franța-Germania ar fi sinonim cu un monopol al celor două țări asupra UE (în lipsa Marii Britanii, Berlinul și Parisul vor avea o majoritate care nu va putea fi blocată decât de coalizarea puțin probabilă a următoarelor 13 state UE ca număr de voturi în Consiliu). În plus, Marea Britanie a fost un aliat al politicilor economice ale Germaniei și țărilor nordice în Consiliul UE, în detrimentul vizunii țărilor sudice, care au acum ocazia de a încerca o eliberare din corsetul disciplinei bugetare germane impuse în UE.

UE, un vegetarian într-o lume de carnivori

Cu ambiții de reformare sau nu, UE continuă să funcționeze în același mod opac, lucru demonstrat și de lupta pentru impunerea viitorului președinte al Băncii Centrale Europene de la Frankfurt. Reuters informează că miniștrii de Finanțe ai zonei euro îl vor numi pe colegul lor spaniol în funcția de vicepreședinte al BCE. În algoritmul UE, aceasta înseamnă că funcția de președinte va reveni unei țări nordice, adică Germaniei. Sunt mari șanse ca pâinea și cuțitul în zona euro să le aibă Jens Weidman, actualul șef al Bundesbank.

Vedem astfel că, în timp ce susțin oficial ideea unei Europe tot mai integrate, Franța, Germania și celelalte mari economii se luptă în realitate pentru exact ceea ce aceleași state vestice îi acuza pe „elevii neascultători“ din Est, că râvnesc suveranitate și bani. Disputele ­pentru reformarea UE ce se anunță între Franța și Germania, cu trocurile și compromisurile aferente (un FMI european controlat de Germania în schimbul unui ministru de Finanțe al zonei euro sub controlul Franței, limitarea pe criterii politice a accesului la fondurile UE), riscă să paralizeze UE, care poate deveni, în vorbele ­ministrului de Externe german Sigmar Gabriel, „un vegetarian într-o lume de carnivori.“

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.