Europa, încotro: Wall Street sau Drumul Mătăsii?

În această vară, ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, atrăgea atenția că ordinea monetară internațională va ajunge să fie dominată în curând de China, dacă nu va fi reinventată de puterile vestice. ”Ordinea de la Bretton Woods așa cum o știm și-a atins limitele. Alternativa e limpede acum – fie reinventăm Bretton Woods, fie își va pierde relevanța si chiar va dispărea”, a spus Le Maire, cu referire la Conferința din New Haampshire din 1944, unde au luat naștere Banca Mondială și FMI.

Alternativa este Noul Drum al Mătăsii, o inițiativă chineză care depășește cu mult marile proiecte de infrastructură de transport terestru și maritim. Este vorba despre un sistem de investiții uriaș, ce poate lua locul actualei ordini monetare. ”Dacă nu vom reinventa Bretton Woods, atunci Noul Drum al Mătăsii va deveni noua ordine mondială”, spunea Le Maire.

Este însă dificil de ”reinventat” sistemul Bretton Woods. Majoritatea statelor vestice din UE sunt deja partenere în cadrul Băncii Asiatice pentru Investiții în Ifrastructură, dominată de China și parte a complexului proiect al Noului Drum al Mătăsii. În Statele Unite se observă o opoziție puternică venită de pe Wall Street și din partea sistemului bancar central, Federal Reserve, pentru revenirea la originile FMI și ale Bancii Mondiale, instituții care au fost văzute inițial ca instrumente pentru internaționalizarea doctrinei New Deal a președintelui Franklin Delano Roosevelt, asta însemnând investiții masive ale statului în mari proiecte de infrastructură, la fel ca în cazul Noului Drum al Mătăsii de astăzi.

Ceea ce se profilează ca o alternativă a Vestului la ordinea mondială proiectată de China este un ”Green New Deal”, concentrat pe dezvoltarea unei economii verzi, nepoluante, pe înalte tehnologii, însă cu costuri uriașe pentru țările mai putin dezvoltate din spațiul vestic, dar concentrat și pe ”valori democratice” și ”stat de drept”, în contrast cu proiectul concurent al Noului Drum al Mătăsii.

Grecia, o poartă a Chinei spre Europa

Europa Centrală și de Est se află la punctul de impact dintre aceste viziuni. Unele state din regiune rămân inerte, în timp ce altele se dovedesc foarte active. Cu economia deja amanetată pentru cel puțin o generație, Grecia se apropie tot mai puternic de China. În acest an, Grecia a devenit a treia țară UE membră a inițiativei Noului Drum al Mătăsii, după Portugalia și Italia. Premierul grec de dreapta Kyriakos Mitsotakis urmează aceeași linie ca și predecesorul său, stângistul Alexis Tsipras. Mitstoakis a fost în urmă cu câteva zile în China, pentru a-l primi apoi, pe 12 noiembrie, pe președintele Xi Jinping în Grecia. Compania chineza COSCO deține deja portul Pireu și investește în alte proiecte de infrastructură, iar alte companii chineze se extind în Grecia. Xi a declarat că dorește să facă din Grecia un ”centru logistic” pentru Noul Drum al Mătăsii, că vrea ca Pireu să devină un port mai mare decât Hamburg, iar mărfurile să fie transportate spre vest pe calea ferată Atena-Belgrad-Budapesta, un alt proiect chinez.

Desigur, investițiile chineze în Grecia vin cu un preț. Grecia s-a opus în două rânduri, prin veto în cadrul UE, sancționării Chinei pentru nerespectarea hotărârilor Curții de la Haga privind disputa teritiorială cu Filipine și pentru tratamentul aplicat etnicilor uiguri din China. Și armatorii greci, deținătorii unui sfert din flota de petroliere a lumii de care China depinde uriaș și comanditarii a mii de nave produse în China, au avut un cuvânt greu de spus în cooperarea la nivel de guverne.

Este însă de remarcat lipsa criticilor Bruxellesului pentru deschiderea Greciei față de China, spre deosebire de admonestările dure primite de statele din Europa Centrală și de Est. Asta în timp ce China este marele partener comercial al Germaniei, care exportă în China, spre exemplu, 4 din 10 automobile produse grupul Volkswagen.

Secretarul general ONU, Antonio Guterres, și-a exprimat teama că o ”Mare Fractura” ar putea scinda ordinea internațională între ”lumi separate aflate în competiție”, una dominată de SUA și cealaltă de China. Teama sa este justificată, iar fractura a apărut deja și se lărgește continuu.

Europa, pe linia de falie geopolitică

”Ordinea internațională bazată pe reguli schioapătă fără vlagă și fără scop. Economiile în curs de dezvoltare sunt frustrate de lipsa acțiunilor pentru punerea aranjamentelor instituționale în acord cu noile realități economice. Economiile dezvoltate se confruntă cu protestele împotriva globalizării și astfel nu mai pot susține la fel de mult liberalizarea și cooperarea internațională. SUA s-au retras treptat de la conducerea globală.

Drept urmare, relațiile internaționale au devenit predominant tranzacționale, cu acorduri ad hoc care înlocuiesc soluțiile de cooperare mai largi. Instituțiile și acordurile au devenit mai superficiale și mai informale. Valorile, regulile și normele au început sa fie considerate nepractice”, scrie pentru Project Syndicate Ana Palacio, fost ministru de Externe al Spaniei și fost înalt oficial al Băncii Mondiale.

”Asta a fost o oportunitate uriașă pentru China, care a început să contruiască un sistem paralel. A creat instituții precum Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură și Noua Bancă de Dezvoltare, ambele copiind structuri internaționale existente. China a lansat inițiativa Noului Drum al Mătăsii.

Mulți, inclusiv Europa, nu s-au arătat preocupați de apariția acestui sistem paralel. Câtă vreme el permite proiectarea puterii financiare, e bine. Pe măsură ce Europa s-a îndepărtat de SUA, mulți europeni au crezut că pot să-și îmbunătățească situația strategică poziționându-se pe granița dintre cele două lumi. Această strategie aduce câteva avantaje, inclusiv pe acela de a fi arbitru. Însă cine locuiește într-o zonă de falie știe că sunt riscuri mari: fricțiunea dintre cele două plăci produce cutremure ce pot dărâma tot ce s-a construit pe acea falie.

Acest lucru este valabil în special în cazul UE, care s-a construit pe cooperare, valori comune. Dacă UE ajută la construirea acestei structuri paralele care contravine valorilor ei fundamentale, în special drepturile individuale, atunci riscă să-și piardă ancorele politice. O Europă în derivă se va scufunda în cele din urmă.

Soluția nu este ca Europa să ia pur și simplu partea Americii și să întoarcă spatele Chinei. Și aceasta ar fi în contradicție cu valorile europene. Soluția este ca UE să asculte apelul lui Guterres și ”să facă tot ce este posibil pentru a menține un sistem universal”, în care toți actorii, inclusiv China și SUA, să respecte aceleași reguli.

În acest sens, este promițătoare recenta declarație comună a președinților Chinei și Franței, care își reafirmă sprijinul pentru acordul climatic de la Paris, la fel cum este și recunoașterea Chinei nu numai ca partener și concurent economic al Europei, ci și ca ”rival sistemic”. Însă acesta este doar începutul. Europa are nevoie de o strategie solidă privind China, care să recunoască provocările profunde și deseori subtile pe care le aduce ascensiunea Chinei, care să reducă riscurile și să exploateze oportunitățile.

Pentru asta este nevoie de viziune și disciplină, iar niciuna dintre acestea nu sunt printre caracteristicile UE. Însă nu există alternativă.”