Europa nu este pregătită pentru o nouă administrație Trump

Refuzul Partidului Democrat din SUA de a accepta administrația Trump, în 2016, a dus la scindarea Americii. Partidul condus de Hillary Clinton și Barack Obama (unul dintre puținii președinți care nu s-a retras din politică după încheierea mandatului) a inventat scandalul Russiagate și a orchestrat două proceduri de impeachment împotriva lui Donald Trump, încercând să-i distrugă șansele de realegere. Agitația creată de Donald Trump după alegerile pierdute in 2020 a alimentat această scindare. Însă noul mandat al lui Donald Trump, cu un vot popular mai larg și fără perspectiva realegerii sale, poate să ducă la mai multa unitate în America.

În vreme ce America se unește, Europa se fragmentează și pare puțin pregătită pentru o președinție Trump care nu anunță că-și va trata cu mănuși aliații europeni.

În ultimul deceniu, alegerile din Europa au dus la parlamente foarte fragmentate și la guverne de coaliție, de multe ori împotriva naturii și cu mai mult de două partide. Peisajul politic din Franța și Germania seamănă mai mult cu cel tradițional din Olanda, foarte fragmentat, decât cu cel din SUA, mult mai solid.

Aproape un sfert din țările UE au guverne minoritare și mai mult de jumătate dintre coalițiile din țările UE au cel puțin trei partide. Electoratul este foarte fragmentat și parlamentele europene se umplu de partide care se situează cu puțin peste pragul de 5%.

Guvernele minoritare formate de coaliții cu cel puțin trei partide duc la un mare consum de energie pentru negocieri și menținerea pe linia de plutire, reușind rareori să-și respecte promisiunile electorale. Este motivul pentru care Europa se așteaptă la tot mai multe alegeri anticipate. Spaniolii, spre exemplu, au votat, în medie, o dată la doi ani în ultimul deceniu. Amenințarea liberalilor din Germania cu retragerea de la guvernare pune sub semnul întrebării supraviețuirea guvernului Scholz, în vreme ce președintele Frantei a recurs la alegeri anticipate, cu iluzia că va reuși să obțină o majoritate.

Partidele de extremă dreapta sunt în ascensiune în Europa, devenind principalele partide de opoziție sau revendicând intrarea la guvernare. Victoriile le sunt aduse de platforme împotriva sistemului și împotriva imigrației. Partidele tradiționale care se angajează să nu negocieze formarea unei coaliții cu extrema dreaptă reușesc tot mai greu să creeze coaliții viabile. Vlaams Belang (de extremă dreapta) a fost la un pas sa câștige alegerile din regiunea flamandă a Belgiei în acest an, iar politicienii se luptă încă să formeze o coaliție de guvernare din cinci partide la nivel federal. În Austria, alegerile au fost câștigate de extrema dreaptă, însă președintele  a refuzat să ofere mandatul formării guvernului Partidului Libertății.

În acest peisaj fragmentat, este greu ca statele europene să se coalizeze pentru a se opune unor potențiale politici ostile la nivel comercial din partea administrației Trump, care va putea negocia mult mai ușor la nivel bilateral, cu fiecare stat in parte.

În 2022, imediat după invazia rusă în Ucraina, UE și-a stabilit niște obiective geopolitice mult mai mari. Germania a alocat 100 de miliarde de euro pentru schimbarea politicii de apărare și securitate, președintele Franței a început să-și refacă relațiile cu țările est-europene și a redus din aversiunea Franței față de extinderea UE, Bruxellesul a semnalat că va trece peste constrângerile bugetare și va finanța Ucraina, suportând și impactul sancțiunilor (14 runde până acum) împotriva Rusiei.

În doi ani, aceste obiective par să se fi pierdut, scrie Politico.eu, sugerând că revenirea la putere a lui Donald Trump ar putea revigora planurile UE pentru îndatorare în comun in vederea finanțării apărării și securității.

Cu excepția premierilor Ungariei, Slovaciei și Italiei, liderii tarilor UE au susținut-o tacit pe Kamala Harris, de teamă că Donald Trump va retrage SUA din NATO, că nu-și va respecta angajamentul de a menține securitatea în Europa, că va impune o încetare unilaterală a focului în Ucraina și un acord de pace în opoziție cu interesele Kievului și Bruxellesului, că va iniția un război comercial între UE și SUA și că va alimenta ascensiunea extremei drepte din Europa. Deși legitime, aceste temeri sunt expresia unei viziuni pe termen scurt și mioape, sugerează Politico.eu.

Politico.eu scrie că o nouă administrație Trump ar revigora planurile de îndatorare în comun a țărilor UE pentru a finanța apărarea Germania fiind împinsă în această direcție de teama că își va pierde garanțiile de securitate din partea SUA. Aceasta ar ajuta la aplicarea planului fostului șef al Băncii Centrale Europene Mario Draghi, care arată că refacerea economica a UE necesită investiții de 800 de miliarde de euro anual, în special în dezvoltarea industriei de apărare. Este o veste proastă pentru țările UE care beneficiază mult de pe urma fondurilor de coeziune și ale Politicii Agricole Comune, care vor fi cu siguranță reduse de noua Comisie von der Leyen, dacă evoluțiile din SUA vor împinge Europa în direcția trasată de planul Draghi.

Există însă riscul ca noua administrație Trump să alimenteze tendințele centrifuge din UE, în special când vine vorba despre politica SUA de a negocia la nivel bilateral cu statele UE contracte militare. Chiar și așa, Politico.eu consideră că victoria lui Donald Trump poate fi șocul care să salveze UE de ”declinul final”.

Pentru The Guardian, victoria lui Donald Trump se poate dovedi ”un dezastru” pentru Europa, din cauza războiului comercial pe care administrația sa îl va porni împotriva Chinei, dar și împotriva Europei. Cea mai gravă forma a acestei dispute este cea în care se adaugă sancțiuni secundare din partea Americii pentru produsele europene care se bazează pe componente fabricate în China, scrie The Guardian.

Cotidianul progresist din Marea Britanie este îngrijorat și de modul în care victoria lui Donald Trump va alimenta populismul și naționalismul în Europa și va încuraja guvernele europene conservatoare să nu mai extindă drepturile comunității LGBT, dreptul la avort, la azil, să atace independența justiției și libertatea presei. Aceasta ar duce la ”orbanizarea Europei”, scrie The Guardian.