Europa poate renunța la gazul rusesc! Dar greu și cu costuri

O eventuală sistare a livrărilor de gaze rusești către Europa supune continentul la o serie de decizii de înlocuire a acestui combustibil cu alte surse astfel încât iarna următoare să nu înghețe nimeni de frig. Dar nu va fi ușor sau ieftin. „Dacă UE este forțată sau dorește să suporte costurile, ar trebui să fie posibilă înlocuirea gazului rusesc deja pentru iarna viitoare fără ca activitatea economică să fie devastată, fără ca oamenii să înghețe sau să fie întreruptă alimentarea cu energie electrică”, au spus cercetătorii lui Bruegel, grupul de reflecție cu sediul la Bruxelles. „Dar pe teren, vor trebui revizuite zeci de reglementări, proceduri și operațiuni obișnuite revizuite, mulți bani cheltuiți rapid și decizii grele luate”, mai afirmă cei de la Bruegel.

Datorită importurilor record de gaz natural lichefiat din țări precum Statele Unite în ultimele luni, Europa ar trebui să poată rezista pe tot parcursul verii fără deficite severe de energie, chiar dacă Rusia își întrerupe în mod intenționat aprovizionarea cu gaze -— sau dacă infrastructura cheie este deteriorată, pe fondul luptelor din Ucraina.

Cu toate acestea, Bruegel a spus că blocul continental trebuie să înceapă să se gândească la cum să-și completeze stocurile, pe care țările din Europa se bazează pentru a menține luminile aprinse și a încălzi casele.

Europa importă aproximativ 40% din gazele sale naturale din Rusia. Germania, cea mai mare economie a blocului, este deosebit de expusă: Rusia furnizează aproximativ jumătate din gazul său natural. Austria, Ungaria, Slovenia și Slovacia își obțin aproximativ 60% din gazele naturale din Rusia, în timp ce Polonia are o dependență de 80%.

Cărbunele și clima

Dacă importurile rusești încetează, Europa va trebui să reducă cererea de gaze cu cel puțin 400 terawatt-oră, sau aproximativ 10% până la 15% din cererea anuală, potrivit lui Bruegel Grupul a spus că acest lucru este „posibil”, dar ar necesita schimbări de politică. Unele opțiuni includ creșterea utilizării combustibililor alternativi, cum ar fi cărbunele, întârzierea renunțării treptate a centralelor nucleare sau reducerea cererii din partea actorilor industriali.

Acest scenariu presupune, de asemenea, că UE „poate achiziționa cantități fără precedent de GNL, că jucătorii de pe piață au suficiente stimulente pentru a cumpăra și stoca gaz la prețuri ridicate și că gazul este apoi distribuit fără probleme între țări”.
Utilizarea mai mare a cărbunelui, în special, ar avea consecințe majore asupra climei. Un raport major susținut de ONU, publicat luni, a constatat că încălzirea globală este pe cale să transforme viața pe Pământ așa cum o cunoaștem, cu efecte mai perturbatoare și mai răspândite decât se așteptau oamenii de știință acum 20 de ani.

Europa începe să planifice înainte. Duminică, cancelarul german Olaf Scholz, care a luat decizia de a opri certificarea gazoductului Nord Stream 2 din Rusia săptămâna trecută, a declarat că țara va construi două noi terminale GNL. „Trebuie să facem mai mult pentru a proteja [aprovizionarea cu] energie a țării noastre”, a spus Scholz.â

Germania se gândește, de asemenea, să prelungească durata de viață a celor trei centrale nucleare rămase , care urmează să fie închise anul acesta.

Bruegel a spus că gestionarea costurilor, precum și coordonarea între guverne și companii, se vor dovedi o provocare pe măsură ce Europa încearcă să-și reînnoiască aprovizionarea cu gaze. Prețurile din Europa sunt sub maximele record înregistrate în decembrie, dar rămân ridicate.

Adăugarea a aproximativ 70 de terawatt-oră de gaz la stocarea UE înainte de iarna viitoare ar costa cel puțin 70 de miliarde de euro (79 de miliarde de dolari), comparativ cu 12 miliarde de euro (13,5 miliarde de dolari) în anii precedenți, potrivit Bruegel.

Duminică dimineață, Gazprom, gigantul energetic controlat de Kremlin, a declarat că exporturile de gaze din Rusia către Europa prin Ucraina se desfășoară exact conform așteptărilor.

Vineri, cifrele operatorului de rețea din Ucraina au arătat că importurile europene de gaz rusesc prin Ucraina au crescut cu aproape 40% joi, ziua în care a început invazia, potrivit Bloomberg.

Ipoteză românească

Oprirea livrării gazelor naturale din Federația Rusă către Europa, este una dintre cele mai de temut sancțiuni pentru țările europene. În același timp este sancțiunea maximă și pentru Federația Rusă, susține analistul Dumitru Chisăliță.

Europa a consumat în anul 2021 – 552 miliarde de mc de gaze naturale, 84% din gaze fiind importate, importurile din Federația Rusă fiind de 34,5% (172 miliarde de mc/an).

Având în vedere:
– perioada în care ne găsim și temperaturile prognozate, relativ ridicate, pentru luna martie 2022, consumurile zilnice de gaze la nivelul Europei sunt relativ scăzute,
– cantitățile de gaze existente încă în depozitele subterane,
– posibilitatea suplimentării importurilor de LNG (inclsuiv prin disponibilizarea unor gaze contractate de alte țări – vezi declarația Japoniei),
– suplimentarea cantităților importate pe conducte din alte zone decât Rusia,
– redeschiderea unor zăcăminte parțial închise din alte considerente decât cele tehnic (Groningen),
– redeschiderea unor centrale pe cărbune sau centrale nucleare care ar putea disponibiliza gazele naturale arse pemtru a produce energie electrică,
– schimbarea fluxurilor de gaze pentru a suplimenta cantitățile de gaze în special în țările cu dependență de 100% de gazul rusesc (Bulgaria, Tările Baltice, Finlanda),
– și mai ales socializarea costurilor unei astfel de acțiuni la nivelul întregii Europe,

s-ar putea să se aplice sancțiunea autosistării imediate a gazelor naturale din Rusia spre Europa, teoretic, fără să apară dificultăți în continuitatea livrării gazelor consumatorilor în această perioadă.
Aceasta ar fi întradevăr o acțiune eficientă și eficace a UE. Ar fi și o acțiune care să permită UE să se desprindă de trecut, să facă pași importanți spre viitorul energetic, pași mult prea mici realizați în ultimii ani, înspre asigurarea unei Securități Energetice Europene, intitulată discret Green Deal.
Este o acțiune care are riscuri minime, dar ar putea în premieră UE să și verifice nenumăratele teorii ale Directivelor și Regulamentelor Europene existente, privin funcționarea integrată a Uniunii Energetice Europene, privind mecanismele de întrajutorarea la sistarea gazelor etc.

Riscuri

Totuși există riscuri pe termen mediu și lung, avertizeză Chisăliță :

– pentru multe din țările europene, aceasta ar putea echivala cu rezilierea contractelor pe gaze pe termen lung incheiate cu GAZPROM, contracte care au cantități și prețuri predictibile pe termen lung, mult inferioare față de prețurile existente în momentul de față pe piețele bursiere,
– având în vedere că nu se cunoaște cât va dura acest conflict, în situația nerezilierii contractelor de achiziție gaze, există posibilitatea ca să fie afectate umplerea depozitelor de înmagazinare în vara lui 2022 și respectiv să fie afectată securitatea energetică a unor țări,
– pierderea avantajelor economice, sociale și politice ale unor țări în raport cu altele, tocmai urmare a relațiilor și contractelor cu GAZPROM,
– răcirea relațiilor deosebit de bune dintre GAZPROM și anumite țări din UE,
– prețurile gazelor în Europa ar crește la un nivel de 100 – 125 euro/MWh (pentru toate prețurile și nu doar pentru 30-40%, cât sunt cele care se tranzacționau acum pe burse).

Aceste riscuri pot să fie acoperite prin măsuri care ar permite Europei să poată treacă, însă nu fără emoție iarna 2022/2023, dar care ar face ca începând cu iarna 2023/2024, Europa să nu mai fie dependentă de GAZPROM. Deși este posibil să se încheie rapid acest conflict, puțin probabil să se întâmple având în vedere interesele diferite și mai ales avantajele diferite conferite tocmai urmare a relației cu GAZPROM a unor țări din Europa.