Evaluarea Națională în București. Medii mai mici, școli private mai prezente

Evaluarea Națională din București a scos la iveală mai multe tendințe. Statisticile din acest an arată cel mai scăzut nivel al notelor medii din ultimii 13 ani. Această tendință de scădere afectează inclusiv unitățile de stat renumite pentru performanțele lor academice tradiționale.

Conform bacplus.ro, prima poziție este ocupată de Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Această instituție a obținut o medie generală de 9,48 la examenul din acest an. Clasamentul continuă cu Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”, care înregistrează o medie de 9,46. Pe locul al treilea se poziționează Colegiul Național „Grigore Moisil” cu media generală de 9,45.

Modificări în structura clasamentului oficial, după Evaluarea Națională din București

Datele centralizate evidențiază o prezență crescută a școlilor particulare în primele douăzeci de poziții ale topului. Școala Gimnazială Metropolitană „Arc”, instituție de învățământ cu caracter privat, ocupă locul al cincilea, având o medie generală de 9,37.

În segmentul superior al ierarhiei se remarcă mai multe instituții finanțate din fonduri private.

De asemenea, Liceul Internațional „Ioanid” se află pe poziția a șaptea cu media generală de 9,28. Liceul Teoretic „Școala Europeană București” urmează în ierarhie pe locul opt, înregistrând media 9,26. Alte unități private, precum „Școala Mea”, se regăsesc în topul primelor zece școli. Această dinamică indică o diversificare a opțiunilor de performanță pentru absolvenții claselor a opta din Capitală.

Cum se traduce această creștere a performanței școlilor private în raport cu cele de stat? Ce probleme ale sistemului public prezintă?

Ascensiunea școlilor private în clasamentele din București indică o reconfigurare structurală a sistemului de învățământ. Această dinamică generează o serie de efecte importante asupra rețelei școlare, în special asupra instituțiilor de stat.

1. Adâncirea decalajului socioeconomic și riscul de segregare

Familiile cu resurse financiare mari aleg tot mai des alternativa oferită de rețeaua școlilor private din Capitală. Acest fenomen de migrație economică creează un risc de segregare în rândul tinerilor elevi din gimnaziu. În timp, școlile publice pot pierde diversitatea socială și pot adânci inegalitățile evidente din societatea românească.

2. Migrația cadrelor didactice valoroase

Sistemul particular de învățământ atrage constant profesori calificați, cu rezultate recunoscute, din rețeaua publică de stat. De ce? Școlile private oferă pachete salariale mai atractive și o logistică modernă pentru desfășurarea zilnică a orelor, spre deosebire de infrastructura educațională învechită prezentă în școlile de stat. Numărul redus de elevi din bănci ușurează predarea, determinând cadrele didactice să părăsească definitiv sistemul de stat. Având mai puțini elevi în clasă, profesorul poate adapta sau remedia mai ușor în ceea ce privește interesul primordial al elevului, ca principal pion al sistemului de educație.

3. Presiunea crescută pentru modernizarea școlilor publice

Prezența tot mai vizibilă a instituțiilor particulare în topuri pune o presiune imensă pe decidenții din minister. Pentru a rămâne competitive în preferințele părinților, școlile de stat sunt obligate să își revizuiască managementul actual. Pe termen lung, această concurență poate stimula alocarea unor bugete mai mari pentru digitalizarea și dotarea claselor. Acest lucru decurge din piața concurențială din domeniul educațional.

4. Pierderea monopolului excelenței de către rețeaua publică

Colegiile și școlile publice de elită nu mai dețin monopolul absolut asupra performanțelor academice înalte. Rezultatele din 2026 demonstrează că sectorul privat poate pregăti elevi la fel de bine ca statul. Fără o reformă rapidă, instituțiile publice de prestigiu riscă să devină doar opțiuni secundare pentru copiii capabili, dar și pentru profesori, care vor migra spre sistemul privat de învățământ.

Ce înseamă, din punct de vedere economic, să fii profesor în 2026?

După intrarea în vigoare a noii legi a salarizării, învățământul a devenit și mai neatractiv pentru cei ce termină facultatea. Posibilitatea reală de creștere din perspectiva economică, pentru profesori este de 1000 de lei net în 30 de ani de activitate. Un profesor debutant va câștiga, la intrarea în profesie, 7544 lei brut, ceea ce se traduce în 4414 lei net. După 25 de ani de profesorat, un profesor de gradul I, va avea un salariu brut de 9635 de lei, deci o valoare netă de 5636 lei. Așadar, creșterea salariului în preuniversitar este foarte mică, dacă ne raportăm la anii care trec de la debut și până la gradul I. Tocmai de aceea, sistemul de învățământ public nu este ofertant pentru proaspeții absolvenți de facultate.

În loc de încheiere

Este necesar, fără doar și poate, să existe o paletă largă de opțiuni în ceea ce privește învățământul. Doar că sistemul public de învățământ românesc devine din ce în ce mai neatractiv, atât pentru elevi, din cauza programeti învechite, cât și pentru profesori, din cauza salariilor pe care le prezentam anterior. Sistemul de educație național din țara noastră nu mai este competitiv. Competitivitatea sistemului ar trebui să fie în zona retenției profesorilor excelenți în mediul public, prin salarii decente și prin infrastructură educațională adaptată secolului XXI.

Competitivitatea rezidă și în faptul că statul este obligat să ofere gratuit educație cetățenilor săi, o educație de calitate. Este de bun augur că aceste școli private ajung să conducă topurile în ceea ce privește rezultatele la evaluarea națională, dintr-un motiv simplu: de foarte mulți ani, se considera că școlile private sunt doar un lux și nu oferă educație cu adevărat temeinică. Odată cu acest top, situația se schimbă. S-au făcut demersuri pentru modernizarea școlilor de stat, dar mai sunt domenii în care sistemul educațional, din punct de vedere al infrastructurii, mai are de îmbunătățit.