Eveniment „istoric” cam penibil

Marea dezbatere trîmbițată de organul  Digi24 a început cînd într-un picior, cînd într-o ureche.

Victor Viorel Ponta, ca tot șoricelul care se teme de o cursă, a dat bir cu fugiții și a lăsat manechinele de la televiziunea sistemului să se joace de-a covorul roșu la un festival de film, cu frizuri, rochii și costume de sărbătoare, cu invitații și cu nevestele candidaților, cu reporterițele machiate ca de nuntă.

Și cu unii candidați la prezidențiale, fiindcă au venit doar patru din unsprezece. Din care patru, la  scurt timp, au rămas trei. Cînd le era lumea mai dragă, George Simion le-a făcut-o și el, lăsînd un buchet de  flori pentru Elena Lasconi numai pentru că a  fost deposedată aberant de calificarea în turul doi. Și, zicînd că „asta nu-i  dezbatere prezidențială pentru că astea nu-s alegeri”, dus a fost, cu susținători cu tot, lăsînd scaunele goale și pupitrul cu numele lui pentru promovare, cu sala de  festivități de la Palatul Cotroceni ca la un film prost de la care spectatorii pleacă mai repede. Într-un fel, Simion  a jucat corect, plus că le-a  făcut-o și pentru multele obrăznicii de care a avut parte la acest post sorosist.

Marea găselniță cu dezbaterea organizată în Sala de recepții a Palatului prezidențial Cotroceni (care nu-i cîtuși de puțin jurnalistică!) este mai degrabă un aranjament bihorean decît o încercare de ridicare a dezbaterii  la rangul instituției. Importanța locului nu a potențat neapărat dialogurile. Unii obțin și săli din parlament pentru nunți și asta nu-i face pe miri mai fericiți și nici să nu se despartă. Așa și Palatul Cotroceni. Nu face nici președinții mai deștepți, necum candidații și jurnaliștii mai inteligenți și mai devotați decît sunt. Ba, dimpotrivă, în unele cazuri, s-a văzut că dezbaterea a fost prost pregătită. Așa-zisa „premieră istorică”, „crucială” sau „dezbatere  decisivă” a avut adeseori aerul unei discuții de piață. Farmecul emisiunii a stat mai degrabă în dezinvoltura cu care Elena Lasconi a șters praful cu Nicușor  Dan și Crin Laurențiu Antonescu (observați că n-am scris că „a șters pe jos” deși s-ar fi potrivit), ea fiind în în continuare la fel de mediocră și de fără idei și mult pe lîngă ce înseamnă îndatoririle unui președinte al României. Dar mult mai relaxată, cu tupeu și, uneori, chiar cu umor.

Manechinele postului Digi 24 au încercat aceeași rețetă ca la dezbaterile lui Mihai Gîdea de la Palatul Parlamentului, unde toată redacția s-a străduit  să arate  telespectatorilor că este mai deșteaptă decît toți candidații. De data asta, vedetele fără audiență ale postului Digi24 au fost totuși mai frumoase și mai bine machiate, iar Florin Negruțiu și Sabin Orcan (colaborator!) cu ochelari negri, lustruiți la propriu și la figurat și pe dinăuntru și pe din afară, s-au străduit să demonstreze cîtă competență și cît profesionalism zace în acest post care se chinuie să facă ratinguri de 1% și să muște în stil progresist din oricine și din orice  subiect.

Cînd a ajuns la terenuri și la imobiliare, Crin Antonescu și-a ieși din pepeni, deși Nicușor Dan l-a iertat cu afacerea  pe seama apartamentului de pe malul lacului Herăstrău, cumpărat pe „mărunțiș” de la fiul lui Virgil Măgureanu. Ca să nu mai vorbim despre spălarea de bani prin Belgia de pe vremea cînd Crin era președinte al PNL, cu Niels Schneker purtător de cuvînt, cu Eduard Hellvig  secretar general. și cu păpușa de Andreea Lambru adjuncta acestuia. La rîndul lui, Nicușor Dan n-a putut ieși din exemplele, dosarele, propozițiile și subiectele de la Primăria Capitalei. Încercarea lui de a părăsi instituția înainte a de a fi arătat ce poate și de a fi făcut ce a promis l-a trădat mereu prin fața căzută, prin bolmojelile repetate și, mai ales, prin răspunsurile neterminate.

Părerea mea este că invitații acestei emisiuni anunțate cu mare zgomot, cu cei trei rămași în dezbatere și cu moderatorii patinînd în jurul lor, s-au decimat singuri, fără să fie în stare să  formuleze nici un căpețel de idee de care să ne legăm o speranță.