Toată lumea din București ştia că mâinile dirijorului Waderberg din Varșovia o pornesc haihui pe străzi şi că ridică fustele femeilor şi că le gâdilă, neruşinatele. Ah, Varșovia! Întreg Bucureștiul visează să fie Varșovia! Păi, da, că polonezii se au pe bune cu americanii așa cum și ungurii se au pe bune cu americanii. Dar lasă, să vedem ce-i cu dirijorul cu tot cu mâinile lui ciudate!
Dar cum poţi să te superi pe nişte mâini? Am fi putut să ne supărăm pe dirijor, dar el alerga de dimineaţă şi până seara după nori să găsească simfonia ideală pe care o visa de ani de zile. Îşi îmbrăca surtucul ponosit şi-şi punea pe capul chel o căciuliţă împletită de domnişoara Margareta şi o lua la picior după nori, fredonând, înfoia afișele electorale, ceva de speriat, de săreau amploiații de la Primăria Capitalei de poponeață-n sus.
Mâinile nu-l ascultau întotdeauna şi se desprindeau de trup hoinărind prin magazine şi prin baruri, dincolo de Odeon, spre Teatrul Național. Şeriful Nostroastusm, venit tocmai din Abisinia, în schimb de experiență la Poliția Română, le-a arestat de câteva ori şi chiar le-a încătuşat, dar mâinile dirijorului s-au eliberat nu se ştie cum. Pescuind barbuni în apele golfului, pictorul Tamerlain, din Guadelupe, a văzut cometa Galo şi a înţeles că mâinile dirijorului Waderberg anunţau de fapt evenimente cosmice de vreme ce conturul lor se zărea foarte clar în coada cometei. Şi Rudolf, dirigintele poştei, a văzut fenomenul şi l-a chemat pe groparul Gaspar să i se alăture, să vezi că iar câștigă pesediștii, taci cobe, or să câștige peneliștii, tot un drac. Bărbierul Bascone, din Turingia, s-a dus şi el după ei şi l-a târât pe Strada Mare pe Bankusian care era tot plin de spumă de bărbierit.
Ne-am adunat cu toţii pe ponton şi am văzut norii colorându-se în fel şi chip şi am auzit o muzică fermecătoare coborând din inima lor, și ne-a venit așa, de nebuni, să votăm cvare cu republicanii, care cu democrații, să-l dăm jos pe Trump, să schimbăm fața Americii. Domnişoara Margareta a leşinat de emoţie iar Bankusian a zis că vine sfârşitul lumii de speriat ce era, că fenomenele cosmice dau peste cap guvernul de la București. Judecătorul Bonifaciu a încercat să înregistreze simfonia norilor pe bandă magnetică, dar întreaga lui aparatură explodă nu se ştie cum în timp ce începu să plouă cu bănuţi de argint şi cu brotăcei. De-abia atunci am înțeles cine dirija din umbră serviciile secrete de la București, cine manipula mitingurile și cine stătea cu ochii pe burse ca pe butelie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.