Exercițiu pentru ceea ce ar trebui evitat

De-abia acum cele două Românii se dovedesc a fi ireconciliabile, însumând fața unui monstruos eșec. Confruntarea celor doi candidați la președinție nu a fost posibilă pentru că s-ar fi anulat reciproc, printr-o falsă agendă, iar problemele unuia dintre ei sunt mult mai grave oricât ar fi de hilare ale celuilalt. Bine măcar că unul dintre candidați nu s-a prezentat la conferința celuilalt, așa cum așteptau televiziunile de scandal. Oricum, confruntarea dintre cei doi s-a realizat implicit prin mandatul prezidențial tocmai încheiat, care are un sunet în totalitate impropriu.

Președintele României în funcție a vorbit la această ultimă conferință electorală cât pentru mandatul tocmai încheiat, însă în termenii unor angajamente care nu privesc fișa postului și nici legislația unei țări democratice. Invocarea unor urgențe pe care nu le-a precizat în spațiul public timp de cinci ani, reprezintă un simplu opium electoral, cât și o teribilă ofensă publică. De altfel, după modelul Băsescu, cel din umbra sinistrei securități, campania electorală pentru funcția de președinte al României s-a desfășurat în lipsa de exigență a uneia pentru primăria unui oraș clădit pe ruinele unei comune comuniste care își arată originea. Viitorul european și nord-atlantic al României s-a discutat în termenii achizițiilor militare, și cam atât. Absența nenumăratele regularități, a fost evitată datorită lipsei de soluții și a unui angajament față de societatea românească. România pare predestinată, conform declarațiilor președintelui candidat, să funcționeze ca a o firmă, prin lipsa de drepturi, fiind exclusă orice contextualizare. Asistăm, prin afirmațiile electorale, la înlocuirea mediului decizional perfectibil, cu sistemul monocord, al rațiunilor superioare.

România poate intra astfel în faza de colonie absolută, prin mesaje evidente, susținute de acțiuni pe măsură, în curs. Opoziția față de o asemenea politică va fi tot mai dificilă, statul totalitar și-a aglutinat deja forțele conectate fraudulos la buget într-un fals interes public. In loc să combată configurarea statului paralel, președintele candidat cere comanda la sine, ca altădată Traian Băsescu, în scopuri care nu pot duce decât la o relegitimare a “ statului criminal”. Experimentul pe care îl propune Klaus Iohannis este unul care corespunde perfect disperării publice postcomuniste, manipulării. Totalitarismul a fost continuu supus unor cosmetizări care , iată, acum, fac obiectul unor acțiuni în spiritul forței.

Faptul că președintele candidat nu depășește nivelul unui “ șef”, dimpotrivă face tot posibilul să se reacrediteze într-o asemenea postură depășită istoric, distruge toate nucleele civile care au mai supraviețuit pe ici pe colo în societatea românească. Creionarea unei dictaturi fățișe, prin prerogative în fapt nelegale, este în fapt mesajul principal al unui om care poate face mai mult rău decât bine României. Insă amatorii de a urma tezele acțiunilor în forță, utile scopurilor personale, nu sunt puțini, de unde riscul unor confuzii majore. Incălcarea normelor democratice într-o țară terfelită de clasa politică, mințită și escrocată de aceasta, nu este soluția.

Ceea ce va urma nu poate fi decât în ordinea unui mandat caracterizat în final printr-o eficiență zero.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.