Expoziția „Ascult și privesc“ a pictorului Horea Paștina, la Lisabona

Galeria Institutului Cultural Român de la Lisabona va găzdui în perioada 19 septembrie – 19 octombrie 2018 expoziţia Ascult și privesc a pictorului român Horea Paștina. Vernisajul va avea loc în data de 19 septembrie, ora 19.00, în prezența autorului și a criticului de artă Oliv Mircea.

Expoziția are un concept unitar și este alcătuită din 60 de lucrări (pictură și ceramică) ce acoperă toate etapele şi ariile stilistice pe care le-a frecventat artistul. Pentru Horea Paștina „privirea“ e doar începutul. E nevoie de multă lucrare, multă osteneală pentru „a vedea“. Drumul artistic este de la „a asculta“ spre „a auzi“ și de la „a auzi“ spre „a sluji“. Ascult și privesc este o „liturghie cosmică“, o slujire, cu sfințenie, a ceea ce a mai rămas curat în privire și nedisimulat în auzire.

În lumea artelor plastice române, Horea Paştina (n. 13 septembrie 1946) este o personalitate de vârf a generației sale. Originar din județul Alba, și-a trăit copilăria și adolescența în spiritul valorilor tradiționale cele mai profunde. Ca ucenic preferat al maestrului Alexandru Ciucurencu, artistul aderă încă de la primele sale expoziții la valorile tradiționale de vârf ale picturii clasice (Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian), dar și la cele ale picturii românești interbelice. Maniera în care Horea Paștina asumă creator curente şi stiluri recente, îl plasează în zona modernității târzii, ca artist cu o formație profesională de amplă anvergură, de largă deschidere. Critica de specialitate l-a asimilat, la un moment dat, neobizantinismului de expresie națională, în aceeași categorie cu Horia Bernea, Paul Gherasim, Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu ş.a. De la jumătatea anilor ’80, pictorul devine membru fondator al Grupului Prolog, împreună cu care participă la nenumărate stagii de lucru, organizând, vreme de peste trei decenii, expoziții-reper în ţară şi în străinătate. Activitatea sa didactică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, ca şi aceea de cercetare (Ascult și Privesc, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010; Cartea Simțurilor, coord.Dan C. Mihăilescu, ş.a.) au fost întâmpinate favorabil de către public.

„Horea Paștina are răbdarea și liniștea, ambiția și consecvența de a picta lumea sensibilă sau mai degrabă ceea ce este comun între lume și noi. Nu e oare acea parte a lumii care cade sub privirea și ochii pictorului, acea parte a naturii, acele obiecte, locul cu toate ale sale, lumea care ne dă tabloul? Căni fără toartă, copaci, grădini, scaune în așteptare, pâinea și fructul, flori de toate felurile, câmpuri și dealuri, toate subtile. În drumul către aceste gingașe alcătuiri, privitorul poate vedea aerul, poate auzi liniștea, poate vedea chiar lumina », apreciază Oliv Mircea

Mărturisirea lui de credință este simplă și directă: „Ascult și privesc. Ce se aude, ce se vede din locul în care mă aflu. Pictura. Lumină, culoare, aer, bogăție, frumusețe. Se înmulțește. Peste toate și prin toate. Auzul vederii… argint e pe ape și aur în aer…“, mărturiseşte Horea Paștina.

Expoziţia lui Horea Paştina copleşeşte. Iar sentimentul provocat de contemplarea ei este oarecum derutant. Pentru că nimic din ceea ce vezi nu te surprinde din punct de vedere estetic. Horea Paştina ignoră, evident voit, orice artificiu estetic, orice aliniere la avalanşa de experimente a zilelor noastre. Perfect realizată din punctul de vedere al meşteşugului, cu o ştiinţă a luminozităţii gamei cromatice, mergând uneori către alb, cu folosirea inspirată a grenului şi tentei pânzei ce devin componente ale construcţiei plasice, pictorul realizează compoziţii “clasice”, dacă putem spune aşa.

Lucrările lui sunt transcrierea elementelor văzute şi a sentimentului de uimire şi de adorare umilă a lumii înconjurătoare. Artistul descoperă o creaţie divină şi o aşază pe pânză cu bucurie, cu recunoştinţă.

De altfel, o recunoaşte el însuşi în cartea ce a rezultat din lucrarea sa de doctorat, o carte interesantă, în care alţii vorbesc despre crezul său. “Sunt un om care s-a apucat de pictură văzându-i pe alţii că au făcut-o. De altfel, unii spun că în compoziţiile mele sunt lucruri care s-au mai făcut şi că nu există nici o noutate în ele. Numai că, vedeţi, eu m-am apucat de această meserie tocmai pentru că s-a mai făcut! Or, ce am învăţat eu de la pictorii români este tocmai ieşirea în natură, ca într-o grădină în care descoperi tot timpul câte ceva. La întâlnirea cu natura nu te duci cu un plan dinainte stabilit, căci, în acest caz, demersul nu mai are nici un rost. În natură te duci să descoperi, să înveţi şi în felul acesta lucrurile vin de la sine. Cu alte cuvinte, trebuie să te duci ascultător, fără urmă de aroganţă. Priveşti lumina, priveşti tot ce e în jurul tău. Nu trebuie să te duci la kilometri distanţă, lucrurile sunt atât de aproape, de la îndemână. Totul e să deschizi larg ochii minţii şi ai sufletului”.

Pictura lui Horea Paştina este un continuu exerciţiu de înţelegere a divinităţii, de mărturisire a acesteia. O simţi privind tablourile, o înţelegi din demersul expoziţional. Uneori, lucrările sunt grupate într-un triptic, întregindu-se una pe cealaltă. Şi niciuna dintre ele nu are titlu. Ne amintim uneori că o lucrare sau alta s-a intitulat într-un fel: “Grădina lui Florin Niculiu”, “Grădina din strada Rozmarin”, “Fereastră”, “Floare de crin şi primulă în fereastră”… Aici ele se prezintă “anonim”, participante la o confesiune a artistului, a relaţiei lui cu lumea materială şi imaterială.

„Aşa mi se pare firesc: să nu fac ceva în care să vorbesc despre mine. Important este cât eşti de dăruit, cât poţi să te concentrezi şi cât poţi să înţelegi din ceea ce vezi. Şi să nu vrei să fii altfel sau altceva decât eşti“. Profesiune de credinţă sinceră, umilă şi orgolioasă totodată. Orgolioasă pentru că, dincolo de aparenţe, capacitatea de transpunere pe pânză a esenţei lucrurilor aparţine demersului creator, fie el şi impregnat de religiozitate, de asumarea unui rol de două ori secund: cel al iubirii faţă de lucrarea ce depăşeşte omul şi cel al mediatorului prin artă al comunicării universale.

Expoziţia relevă organicitatea devenirii artistului, care declara “(…) ieşirea în natura mă îmbogăţeşte. Mă hrăneşte. Pictura este pretutindeni. Atâta frumuseţe, folos şi rost în jur! Cerul, pământul, norii şi florile, păsările, firul de iarbă, picătura de rouă… Liniştea”.

O declaraţie de comuniune şi de iubire care constituie esenţa artei lui Horea Paştina.