USA, prin președintele Biden, în cunoscuta sa ipostază de provocare a crizelor, se instalează în Ucraina ca un veritabil avanpost al forțelor militare rusești, ambele fiind provocatoare.
Mai mult, vechile disensiuni dintre USA și marile economii europene, Franța și Germania, se resimt acum prin lipsa de discernământ instalată în ceea ce privește criza ucraineană.
Ceea ce părea un exercițiu de imagine al Rusiei devine astfel indirect un contract cu USA pentru declanșararea unui conflict mondial.
Pretențiile Rusiei privind revenirea la situația anterioară raportului de forțe anterior anului 1997 sunt aberante, însă ele devin în mod suspect și inadmisibil subiect de negocieri.
USA, sub administrația Biden, urmărește să își mute contenciosul intern și al eșecurilor politicii externe în Europa, Rusia fiind ea însăși într-o situație critică. Destabilizarea bătrânului continent, nerecunoscător după Al Doilea Război, este profitabilă pentru administrația Biden.
În urma acestor acțiuni, Vladimir Putin ia locul lui Kim Jong Un, ordonă manevre militare cu lansatoare de rachete nucleare, transformând dramatic Rusia într-un corespondent al statului Nord-Coreean.
Rusia nu poate ataca Ucraina decât în condițiile în care USA face din războiul mediatic agendă militară, utilizând în acest scop toate eșecurile politice de la Washington, care au dus la aceleași strategii din perioada Razboiului Rece, în prezent aberante.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
O complectare la postările despre Moscova 1812
Primarul Moscovei, mă rog guvernator cum era titulatura oficială atunci, a organizat echipe de incendiatori și a ordonat incendierea Moscovei, când a fost informat că armata nu o va apăra dar… a început incendierea Moscovei dând el foc palatului său