Într-un demers unic în România, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dat dreptate Fundaţiei pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), oferind o şansă reală pentru respectarea drepturilor şi o viaţa demnă persoanelor cu dizabilităţi. Magistraţii obligă instituţiile statului să respecte termenele legale pentru implementarea integrală a Legii nr. 7/ 2023, prin care ar urma să fie puse în aplicare măsuri de sprijin financiar lunar destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi.
Legea nr. 7/ 2023 privind susţinerea procesului de dezinstituţionalizare a persoanelor adulte cu dizabilităţi şi aplicarea unor măsuri de accelerare a acestuia şi de prevenire a instituţionalizării, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, intrată în vigoare pe 9 ianuarie 2023, creează un cadru legislativ modern pentru protecţia şi sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi, în acord cu cerinţele Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) şi strategiilor naţionale în domeniul dizabilităţii. Cu toate acestea, deşi legea stabileşte termene clare, cuprinse între 30 şi 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, pentru emiterea ordinelor normative necesare implementării, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi nu a respectat aceste obligaţii, întârziind astfel reforme vitale într-un domeniu esenţial pentru viaţa şi demnitatea unor categorii de cetăţeni aflaţi în vulnerabilitate.
De ce sunt necesare ordinele normative ale Legii nr. 7 /2023
Această lege are scopul de a sprijini persoanele adulte cu dizabilităţi, contribuind la dezinstituţionalizarea şi integrarea acestora în comunitate printr-o serie de măsuri concrete. Printre acestea se numără acordarea unor sume de bani din bugetul de stat sau din fonduri externe nerambursabile sub formă de indemnizaţie lunară pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav, accentuat său mediu. Această indemnizaţie este alocată pe baza evaluării nevoilor individuale de viaţă în comunitate şi este destinată acoperirii costurilor necesare pentru administrarea unei locuinţe proprii.
FACIAS a solicitat instanţei să oblige Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi să emită ordinele de reglementare necesare. Deşi Curtea de Apel Bucureşti a respins iniţial acţiunea, motivând că instanţa nu poate obliga o autoritate centrală să emită un act normativ, FACIAS a declarat recurs. În final, magistraţii ÎCCJ au admis recursul FACIAS, anulând hotărârea instanţei inferioare şi trimiţând cauza spre rejudecare.
Hotărârea ÎCCJ nu este doar o victorie juridică obţinută de FACIAS pentru persoanele cu dizabilităţi, ci şi un precedent care oferă o nouă interpretare a competenţelor instanţelor în raport cu autorităţile centrale. În argumentaţia să, FACIAS a susţinut că legea contenciosului administrativ permite instanţelor să dispună emiterea de acte normative atunci când există o obligaţie legală şi un interes public major. Această abordare a fost confirmată de ÎCCJ, consolidând astfel drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi creând un cadru juridic mai favorabil pentru alte acţiuni viitoare în instanţă cu obiective similare.
FACIAS consideră că statul are nu doar obligaţia legală, ci şi datoria morală de a oferi un sprijin real şi constant persoanelor cu dizabilităţi, de a preveni orice formă de abuz şi de a crea condiţiile necesare pentru ca acestea să trăiască cu demnitate şi să se integreze pe deplin în societate. Numai printr-un astfel de angajament putem construi o societate incluzivă, în care fiecare cetăţean are şansa de a-şi atinge potenţialul.
