Fără doar și poate!

Fără doar și poate, cine poate, oase roade! Pe ce te bazezi? Ei și tu, domnule Baltazar, vii acum cu întrebări încuietoare. Privește în jurul dumitale, domnule dragă, se văd cu ochiul liber, corupția, matrapazlâcurile, răzbunările, furtișagul, neamprostia, mitocănia, mârlănia, interesul, întotdeauna interesul!

Aha, așa mai vii de-acasă. Domnul Baltazar are un trenci ponosit, niște pantofi scâlciați, o cămașă murdară la guler și o privire luminoasă. Se uită omul în jurul său și înțelege. Îmi face semn că a înțeles. Ei, acum parcă m-ar invita la o cafea, chiar mă invită la o cafea. Stă așa, picior peste picior, i se zăresc ciorapii peticiți, domnul Baltazar fumează țigări fără filtru. Din alea cu tutun auriu. Aha! Zice, o să-i aresteze pe toți, ajunge dictator.

Așa-l vezi, dictator? Oho, și încă cum, are în sânge drăcovenia asta, dictatura, praf ne face în curând. Stăm așa și tăiem frunză la câini și vorbim în dodii. Se aude prin preajmă că o să dizolve parlamentul, că schimbă guvernul și ne oropsește în doi timpi și trei mișcări. L-ai votat și dumneata, zice domnul Baltazar, l-au votați și toți poporanii din Piața Matache, ce să mai vorbim. Chiar și uniunea venusienilor l-a votat, am citit la gazetă. care gazetă, întreb eu, că nu prea cunosc eu vreuna serioasă.

Ei, zice, la nu știu ce gazetă, a zis și la televizor. La care televizor? N-o scoatem la capăt. E clar, o să devină dictator și va fi vai de noi. Asta ne mai lipsea, o dictatură că în rest avem de toate. Dinspre Ateneul Român, cică după prânz, o să pornească o manifestațiune, un miting de protest, ceva, în contra dictatorului. Ei, lasă, or să vină jandarmii, cagulații, tunurile cu apă, toată cavaleria mecanizată a armatei și se liniștește lumea.

Ce-i de făcut? Nu e nimic de făcut, zice domnul Baltazar, să ne bem cafeaua în liniște, să ne bucurăm de acest moment. Și uite că ne bucurăm de acest moment. Stăm așa, fără să mai scoatem o vorbă. Ai zice că suntem niște maeștrii indieni, guru, profeți, filozofi. Chelnerul ne privește de departe, amuzat. Avem niște figuri impozante, oarecum semețe, cine mai e ca noi. Da, știm adevăruri grele, construim ziceri grele, pline de miez.

Cine mai e ca noi? Or fi, că doar n-om fi noi mai cu moți pe lumea asta. Lumea trece pe stradă, nepăsătoare, lume, oameni, de toate felurile. Le-am zice să se ferească, să-și strângă bani la ciorap, s-o șteargă dincolo de graniță, să se pună la adăpost. dar cine ne-ar crede pe cuvânt? Culmea, dictatorii au lipici la mase, așa o să fie și-acum.

Domnul Baltazar oftează. Eu oftez. Chelnerul, din spirit de simpatie, oftează și el. Trece un dirijabil. Cade o dronă. Fluieră un satelit. Stăm așa, la cafea în timp ce dictatorul pune la cale modul odios în care o să ne răpună pe toți. Dar mai știi? Fără doar și poate ne vine nouă vreo idee salvatoare!