„Festivalul de Film de la Locarno”, un eveniment pentru critici şi pentru marele public

Ieri a început a 68-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Locarno, care va dura până în 15 august.

În avanpremieră, publicul s-a putut bucura, în 4 august, de clasicul E la nave va, de Federico Fellini, care a atras în Piazza Grande mii de spectatori. Cu două seri înainte, noaptea locarneză fusese luminată de westernul Pat Garret & Billy the Kid, de Sam Peckinpah, ca o prefaţă la retrospectiva consacrată în acest an regizorului american. Considerat adesea drept “rebelul de la Hollywood”, regizorul american, dispărut în 1984, a semnat pelicule antologice, ca Major Dundee, The Wild Bunch sau Straw Dogs. Retrospectiva a fost realizată de programatorul şi istoricul de cinema Roberto Turigliatto.

Plasat între Festivalul de la Cannes şi cel de la Veneţia, Locarno reuşeşte să-şi păstreze statutul de mare festival, îmbinând difuzarea comediilor destinate marelui public cu prezentarea unor filme semnate de regizori cu viitor incert.

Cosmos de Andrzej Zulawski. În centru, Sabine Azema

Deschiderea oficială a beneficiat de prezenţa vedetei hollywoodiene Edward Norton, care va primi un Premiu de Excelenţă, şi care a prezentat publicului, ieri după-amiază, filmul cult The Fight Club.

Prezenţa lui a compensat absenţa starului american Meryl Streep, la proiecţia premierei mondiale a peliculei Ricki and the Flash, noul film al lui Jonathan Demme, care a inaugurat, de fapt, Festivalul. Actriţa interpretează rolul unei rock star ce începe să îmbătrânească şi care îşi aminteşte brusc de familia ei. Este o comedie căreia i se prezice un mare succes de public, scrisă de Diablo Cody, care a imaginat un foarte neconvenţional personaj feminin: o mamă care îşi abandonează familia pentru a face carieră ca interpretă de muzică country.

Timp de 10 zile, Festivalul de la Locarno va prezenta peste 260 de producţii, dintre care 87 de scurtmetraje, provenind din 50 de ţări.

19 filme, dintre care 14 în premieră mondială, venite din Iran, Grecia, Rusia sau Sri Lanka, au intrat în competiţia principală pentru Leopardul de Aur. Juriul ce va decide învingătorii este format din actorul german Udo Kier, regizorul israelian Nadav Lapid, actriţa sud-coreeană Moon So-ri, regizorul american Jerry Schatzberg şi directoarea festivalului mexican, Daniela Michel.

Andre Dussolier şi Melvil Poulpaud în Le grand jeu, de Nicolas Pariser

Între concurente se află şi o peliculă a ţării-gazdă, Heimatland, o operă colectivă, regizată de Lisa Blatter, Gregor Frei, Jan Gassmann, Benny Jaberg, Carmen Jaquier, Michael Krummenacher, Jonas Meier, Tobias Nölle, Lionel Rupp, Mike Scheiwiller, care, potrivit directorului artistic al festivalului, Carlo Chatrian, “va face istorie nu numai pentru că reuneşte tot ce este mai bun în noua generaţie elveţiană”.

Sunt filme documentare, biografice şi de ficţiune. Chantal Akerman, Otar Iosseliani şi Andrzej Zulawski, cu o carieră importantă deja, revin cu filme reprezentând adevărate pariuri pentru cinema, pe plan formal. Cosmos, regizat de Andrzej Zulawski, cu o distribuţie franceză, o are în centru pe actriţa Sabine Azema, alături de Jean-François Balmer. Pelicula marchează întoarcerea pe ecran a cineastului polonez la 15 ani după La Fidélité.

Chantal Akerman aduce No home movie, Hong Sang-soo propune Right now, wrong then. Revine, de asemenea, după un prim lungmetraj realizat cu peste zece ani în urmă, Illumination, Pascale Breton, cu producţia Suite armoricaine.

Sunt şi nou-veniţi, cu filme de debut, ca Josh Mond (SUA) cu pelicula James White sau Sina Ataeian Dena (Iran/Germania) cu Paradise.

No Home Movie de Chantal Akerman

Celelalte titluri din secţiunea competiţională sunt: Bella e perduta, de Pietro Marcello (Italia), Brother Dejan, de Bakur Bakuradze (Serbia), Chant d’hiver, de Otar Iosseliani (Franţa), Entertainment, de Rick Alveron (SUA), Happy Hour de Ryusuke Hamaguchi (Japonia), O Futebol, de Sergio Oksman (Spania), Schneider vs Bax, de Alex van Warmerdam (Olanda), Dark in the White Light, de Vimukthi Jayasundara (Sri-Lanka), Te prometo anarquia, de Julio Hernández Cordón (Mexic) The Sky Trembles and the Earth is Afraid and the Two Eyes are not Brothers, de Ben Rivers (Marea Britanie), Tikkun, de Avishai Sivan (Israel).

În cealaltă secţiune competiţională, Cinéastes du présent, consacrată debuturilor şi celui de al doilea film, va putea fi vizionată pelicula de debut al actorului francez Vincent Macaigne, o re-lectură iconoclastă a lui Dom Juan, coprodusă cu Comedia Franceză, şi o alta mai specială, Le Grand Jeu de Nicolas Pariser, cu Melvil Poupaud, André Dussollier şi Clémence Poésy, într-o interpretare considerată impresionantă. Lista este completată de Dream Land al cambodgianului Steve Chen, Dead Slow Ahead, al spaniolului Mauro Herce, producţia germană Der Nachtmahr, regizată de Akiz, El Movimiento, al mexicanului Benjamín Naishtat, Keeper, de Guillaume Senez (Belgia), Les Êtres chers, al canadiencei Anne Émond, filmul chinez Kaili Blues, de Bi Gan, producţia italiană Mio Fratello, de Nazareno Manuel Nicoletti, Olmo & the Seagull, de Petra Costa şi Lea Glob (Danemarca / Brazilia), Siembra, de Ángela Osorio Rojas şi Santiago Lozano Álvarez (Columbia), The Waiting Room, de Igor Drljaca (Canada) şi Thithi, de Raam Reddy (India).

Right now, wrong then de Hong Sang-soo

Vor putea fi văzute, la Locarno, în afara competiţiei, Trainwreck, o comedie ce relevă o actriţă specială, Amy Schumer, ce va fi prezentă pe covorul roşu, Me and Earl and the Dying Girl, filmul de debut al regizorului Alfonso Gomez-Rejon, care a câştigat aproape toate premiile importante anul acesta la Sundance, tot o comedie, dar cu accente de dramă, o producţie foarte originală a lui Pierre Léon, pe tema sosiei, intitulată Deux Rémi, deux, cu Pascal Cervo.

Tot în afara competiţiei va fi proiectat documentarul Le Bois dont nos rêves sont faits, de Claire Simon, considerat unul dintre punctele forte ale festivalului. Pădurea Vincennes este văzută în el ca reflectare a unei lumi, privite din punct de vedere social, politic şi uman. Este un fel de cartografie a locului. Personajul principal, Daniel Grume, un fost soldat şi un obişnuit al Pădurii Vincennes, este urmărit în timp ce îşi face antrenamentele sportive.

În Piazza Grande, reţin atenţia Floride, de Philippe Le Guay, cu un uimitor Jean Rochefort, şi La Belle Saison, de Catherine Corsini, cu trei interprete remarcabile: Cécile de France, Izïa Higelin şi Noémie Lvovsky.

Să mai amintim Southpaw de Antoine Fuqua, cu Jake Gyllenhaal, sau The deer Hunter de Michael Cimino, cu Robert De Niro.

Retrospectiva dedicată lui Sam Peckinpah, “cineastul infernal, dar genial”, cum a fost numit, şi prezenţa lui Edward Norton şi Andy Garcia oferă vizibilitate cinema-ului american la această ediţie.

Trainwreck de Judd Apatow

Filmele lui Sam Peckinpah sunt citate în cinema-ul american de ani de zile, şi chiar în producţii asiatice sau franţuzeşti. Creaţia lui, centrată pe western-uri, este caracterizată atât prin violenţă, cât şi prin poezie, iar ultimul lui film, Osterman Weekend (1983), mărturiseşte o altă estetică, permiţând o relaţie cu peliculele lui Michael Cimino, şi chiar cu pictura. În ceea ce-i priveşte, Edward Norton şi Andy Garcia, fiecare cu un parcurs foarte personal, aceştia vor fi prezenţi la Locarno pentru a-şi prezenta filmele şi pentru dialoguri cu publicul. Ei vor fi distinşi cu câte un Leopard de Onoare, ca şi Marlen Khutsiev, reprezentant al unui fel de Nou val rusesc, şi Teco Celio.

Anul acesta se va vorbi şi despre anii ‘60, cu Marco Bellocchio, a cărui carieră a început la Locarno, cu I pugni in tasca, în 1965, şi căruia i se va decerna un Leopard de Onoare. Regizorul italian a cucerit ani de zile publicul cu pelicule ca Le diable au corps, Buongiorno sau Notte. Epoca va fi reiterată şi de prezenţa americanului Michael Cimino (The Deer Hunter, Heaven’s Gate, Year of the Dragon).

Festivalul de la Locarno prezintă numai avanpremiere ale filmelor, exceptând proiecţiile din Piazza Grande, şi creaţii ale unor cineaşti care nu ştiu ce se va întâmpla cu filmele lor. De multe ori, participarea la acest festival le deschide perspective, ca în cazul peliculei de anul trecut La Sapienza de Eugène Green, cumpărat din Festival de un distribuitor american şi considerat de un critic de la Variety unul dintre cele cinci filme inovatoare ale anului trecut.

Magnifica Piazza Grande serveşte de cadru acestui prestigios festival de cinema de la Locarno. Farmecul mediteranean cu totul special al oraşului se mariază perfect cu magia celei de a şaptea arte.

În fiecare an se acordă şi un Premiu al Publicului, decernat în seara de închidere a festivalului. Anul trecut, învingător a fost Héros sans papiers (Schweizer Helden) al regizorului elveţian Peter Luisi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.