FMI și Banca Mondială – orchestra ”woke” de pe Titanic

”Scandalul legate de presupusa corupție a fondatorului Forumului Economic Mondial de la Davos nu este doar o anecdotă; este un exemplu revelator despre ce s-a întâmplat recent cu multe instituții internaționale. Financial Times arată ca fondatorul FEM este acuzat de manipularea analizelor organizației astfel încât să obțină favoruri din partea guvernelor.

De ani de zile, mulți am privit cu tristețe cum forumuri importante precum Davosul au renunțat să mai fie centre pentru confruntarea unor idei care să apere libera inițiativă și au devenit niște vuvuzele ale unor idei intervenționiste, ale celui mai dăunător etatism, susținătoare ale unui stil autoritar de guvernare, forumuri care răspândesc idei distructive despre inflaționism, socialism și wokeism – care sunt toate unul și același lucru”, scrie economistul Daniel Lacalle.

Dintr-un forum de dezbateri, Davosul a devenit o congregație care repetă dogma intervenționismului și a gândirii unice; cei care susțin libertatea economică, taxele atractive și controlul cheltuielilor publice au fost ostracizați. Au fost aplaudați cei care cer mai multe taxe și mai multe atacuri asupra celor care creează locuri de muncă. Dezbaterile au început să aibă un singur sens, cu participanți care repetă clișee precum ”reziliență” și ”sustenabilitate”, ca un fel de cai troieni ai etatismului prădător, unde ideea de a produce valoare și bogăție este repudiată.

Vă amintiți de aberația ”nu veți avea nimic și veți fi fericiți”, care presupune renunțarea la scopul de a face profit? Sau de sugestia că ar trebui abandonată cultivarea cafelei pentru că duce la încălzirea climei? Cele mai absurde și perimate idei ale colectivismului au început să ne fie vândute prin fraze precum ”drepturi egale pentru accesul la resurse, la servicii de bază, la proprietatea asupra pământului și alte forme de proprietate, moșteniri și resurse naturale”.

Și nu s-a întâmplat doar la Davos. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a expus complicitatea FMI și a Băncii Mondiale în promovarea unor produse ale intervenționismului socialist. Aceste instituții au susținut creșterea importantei guvernelor în economie, au susținut taxe prădătoare și inflația prin excesul fiscal și monetar. Au uitat de rolul lor de garanți ai logicii economice, de apărători ai celor care creează bogăție, au uitat de rolul lor de a impune responsabilitatea fiscală și impozitarea prudentă. Au devenit în schimb permisive cu guverne autoritare, exploatatoare și risipitoare.

”FMI și-a uitat misiunea. În trecut FMI a promovat cooperarea monetară globală și stabilitatea financiară. Acum, aloca timp și resurse în mod disproporționat pentru schimbările climatice, chestiuni de gen și chestiuni sociale”, a spus Bessent.

La fel ca și alte instuții, precum Banca Centrală Europeană, care și-a stabilit ca scop combaterea schimbărilor climatice și a renunțat la obiectivul de a asigura stabilitatea prețurilor, toate aceste instituții se axează pe cosmetică și chestiuni ideologice care nu au legătură cu politica monetară, cu stabilitatea financiară și cu responsabilitatea fiscala. Se orientează în schimb spre lucruri care țin de politica socială a guvernelor. Mai mult, aceste presupuse preocupări sociale sunt folosite pentru a ascunde excesele tot mai mari ale guvernelor, cheltuielile necontrolate, datoria și creșterea taxelor.

”FMI ar trebui să fie o instituție care să ne prezinte în mod brutal adevărul. În schimb FMI este nepermis de pasiv”, spune Scott Bessent. Această afirmație poate fi făcuta de toți cei care constată că multe guverne își împing țările, companiile și angajații spre faliment, sub privirea FMI.

În 2020, FMI a transmis guvernelor să facă orice pentru a trece de criza pandemiei. Iar guvernele au început să se îndatoreze fără control, tipărind bani în exces, ducând la sărăcie, inflație, datorie și taxe sufocante. În 2024, când peste 70 de țări cheltuiau deja fără control, din cauza alegerilor, iar deficitul public creștea rapid, FMI a prezentat strategia ”creșterii lente dar sigure: reziliență cu divergență”. Incredibil!

Dacă instituțiile care ar trebui să garanteze stabilitatea financiară, logica economică, responsabilitatea fiscală, creșterea afacerilor se concentrează pe mascarea dezechilibrelor fiscale și monetare sau ignoră atacurile asupra proprietății private, a stabilității monetare și fiscale, asupra liberei inițiative în țări cu regimuri totalitare și guverne intervenționiste, atunci aceste instituții nu-și mai îndeplinesc rolul și devin orchestra de pe Titanic.

Este timpul să renunțăm la propagandă, la justificări și cosmetizări. Este vreme să nu mai apărăm intervenționismul și să recuperăm rolul esențial al acestor instituții în menținerea creșterii economice. Să nu mai justificăm risipa guvernelor și să ne întoarcem la apărarea afacerilor și a celor care creează locuri de muncă.

Nu putem uita de importanța FMI, a Băncii Mondiale, a Băncii Centrale Europene sau chiar a Forumului Economic Mondial ca garanți ai stabilității economice și financiare. Activitatea lor poate fi esențială. Trebuie să revină la apărarea celor care produc bogăție, care reduc sărăcia și îmbunătățesc viața cetățenilor. Asocierea acestor instituții cu guverne autoritare și prădătoare a dus la pierderea prestigiului lor.

Dacă Davos, FMI și economiștii de mainstream ar fi fost la fel de duri cu China și cu tarifele protecționiste impuse de diferite țări așa cum sunt astăzi cu politica comercială a SUA, atunci nu ar mai fi fost nevoie de negocierile cu forța ce au loc acum pentru a reveni la un comerț echitabil.

Dragi instituții, este vremea să reamintiți lumii că progresul este posibil prin economisire, libertate economică, investiții prudente, nu prin cheltuieli politice, îndatorare, inflaționism monetar. Marile instituții pot avea o contribuție însemnată, însă trebuie să știe că au de ales între a recupera misiunea lor de apărători ai responsabilității fiscale și monetare și ai libertății economice sau a dispărea.