Ediţia 2015 a Festivalului de teatru independent UNDERCLOUD este dedicată Republicii Moldova, reprezentată de laboratorul teatral Foosbook de la Chişinău, care prezintă un teatru non-conformist, fiind interesat de performanţa actoricească, de textele contemporane, de teatrul document, de jocul psihologic intim şi precis.
Foosbook va prezenta la Bucureşti spectacolele Nekrotitanium, o piesă marca Planeta Moldova, Sex & Perestroika, spectacol după romanul cu acelaşi nume de Constantin Cheianu, şi BASH / Piesele zilelor din urmă de Neil LaBute.
Monodrama Nekrotitanium este montată după un scenariu de Luminiţa Ţâcu după romanul cu acelaşi nume de Mitoş Micleuşanu şi Florin Braghis, cu un singur interpret: Alexandru Pleşca.
Scenografie: Adrian Suruceanu
Design grafic: Dragoş Popa
Actorul Alexandru Pleşca a fost nominalizat, în 2013, de către juriul UNITEM din Chişinău, pentru acest rol, la Premiul pentru cel mai bun actor al anului.
Criticul Ana Gherciu nota în Timpul, cotidian naţional din Chişinău: „O combinaţie perfectă între violenţă, sarcasm, prostie, moldovenism, răutate şi alte caracteristici ale mioriticilor. După cum a zis Mihai Fusu, Nekrotitanium este un spectacol despre violenţa gratuită, macabră, ironizată într-un mod foarte acid. […] Cât de cinic ar suna, doar în aşa fel cruzimea şi setea de putere şi bani nu mai par atât de periculoase. Mai mult, talentul lui Alexandru Pleşca de a povesti despre nişte crime exagerat de sângeroase, despre alegerile ridicol de greşite ale unor personaje, dar şi interacţiunea lui cu publicul transformă acest spectacol într-o istorie care ajunge să fie povestită doar noaptea. Nekrotitanium […] scoate din spectator cele mai ascunse temeri, sapă în subconştient […]”.
Spectacolul va fi programat pe scena Sălii Horia Bernea pe data de 24 august.
Sex & Perestroika beneficiază de un scenariu semnat de Mihai Fusu şi Luminiţa Ţâcu după romanul cu acelaşi nume de Constantin Cheianu.
Interpretare: Mihai Fusu
Regie: Luminiţa Ticu
Video şi sunet: Ian Onica
Design grafic: Dragoş Popa
Nekrotitanium
„Şi atunci am văzut pe geam priveliştea pe care nu o puteam avea din biroul meu de la etajul 3. Se vedea în toată deschiderea ei piaţa Marii Adunări Naţionale cu punctul ei central, locul unde se aflase cândva monumentul lui Lenin. Acolo, unde la 12 martie 1989 ne bătuserăm cu miliţia pentru a sta câteva minute lângă Vladimir Ilici. Şi tot ce a urmat după acel 12 martie s-a perindat fulgerător prin mintea mea…”, scrie Constantin Cheianu.
Valentina Tăzlăuanu afirma în Revista Sud Est: „Spectacolul Luminiţei Ţâcu şi al lui Mihai Fusu pe post de protagonist vine, la propriu şi la figurat, din acea zonă a unui teatru provocator, în răspăr cu cel cuminte, canonizat, general acceptat şi este adresat unui public specific, în plină constituire, tânăr şi suficient de ireverenţios faţă de canoane. […]
Laturii sexuale a acestei puteri i se opune în Sex &Perestroka un soi de exhibiţionism erotic la limita absurdului. Şi, ca şi în teatrul absurdului, un simbol recurent în roman îl constituie teritoriile (noi) de cucerit, diversele locuri şi încăperi în care personajul preferă să-şi ducă partenerele. Balansând între document şi ficţional, între vuietul surd al unui afară nediferenţiat, pe care îl cercetează cu ochiul rece al observatorului, şi starea de surescitare a individului dependent de meandrele vieţii sale intime, între perestroika şi sex, personajul romanului pare să eşueze glorios pe ambele planuri. […] Accentul pus pe elementul erotic nu eludează evenimentele sau personajele istorice, ci doar le împinge pe un plan doi sau le face să plonjeze în ambiguitate.
Imaginile video, cu zgomotul aspru al maşinii de scris, înregistrează în ritm de metronom o istorie în mişcare care se suprapune contrapunctic peste vocea impetuoasă a interpretului, imprimând reprezentaţiei o cadenţă specifica. […] Singur în scenă, conştient de corporalitatea expresă a personajului său, care mai e şi ilustrată prin imagini video cu subiect erotic explicit, Mihai Fusu intuieşte şi exprimă (aici intervine probabil şi şcoala de teatru al cărui bun discipol este) o dimensiune mai curând hedonistă, dionisiacă a romanului lui Cheianu. Peste care se suprapun toate celelalte”.
Spectacolul va fi vizionat în 25 august 2015.
BASH / Piesele zilelor din urmă de Neil LaBute este o colecţie de trei piese – Ifigenia în Orem, O haită de sfinţi şi Medeea redux –, fiecare dintre ele explorând complexitatea răului din viaţa de zi cu zi. Prima şi ultima piesă sunt inspirate din mitologia antică greacă, în special din Euripide.
După cum scrie Ana Gherciu în Timpul, „ […] am fost martoră la trei confesiuni care fac să te solidarizezi şi, în acelaşi timp, să urăşti personajele. Alături de scena fusbuchiană, am ajuns să joc rolul unui bărbat care s-a oprit în barul hotelului Las Vegas ca să bea un pahar cu vin, am revenit la rolul de spectator şi apoi m-am transformat în unul dintre juraţii participanţi la un proces”.
Personaje:
Ifigenia in Orem: Tânărul – Ghenadie Gâlcă;
O haită de sfinţi: Sue – Diana Decuseara-Onica; John – Alexandru Pleşca;
Medeea redux: Femeia – Olesea Svecla
Regie: Mihai Fusu
Video: Silvia Marzenco
Design graphic: Dragoş Popa
Spectacolul va fi programat pe scena Clubului Ţăranului pe data de 26 august.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.