Fost șef SIE vorbește de un fenomen nou în criză

 Siviu Predoiu, fost adjunct al SIE, crede că sub presiunea valului de verdicte, opinii, interdicţii, statistici şi breaking-news-uri, graniţa dintre informare şi suprainformare dispare şi un nou fenomen se insinuează: news fatigue.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, el eplică modul în care a apărut news fatigue, odată cu izbucnirea pandemiei de coronavirus: de la indicaţiile de a ne spăla des pe mâini, la informaţiile despre transmiterea virusului prin încălţăminte, apoi prin pungile de cumpărături şi haine. Toate aceste informaţii au dus la o agresare psihologică a publicului cu informaţii negative, care ţintesc siguranţa stării sale de sănătate şi care are, în final, are asupra sa două efecte: creează sentimentul de neputinţă, la pachet cu disperarea şi frica, sau duce la apariţia indiferenţei.

Silviu Predoiu spune că ambele efecte sunt la fel de periculoase, deoarece duc la abandon, defetism, ignorarea normelor de protecţie.

„Opinii, ştiri, idei, aprecieri, păreri, verdicte, interdicţii, recomandări, limitări, decizii, statistici, breaking news. Multe, prea multe, foarte multe şi mai ales, toate, dar toate, pe unul şi acelaşi subiect. Le găsim peste tot, vin către noi, chemate sau nu, din ecranele televizoarelor, calculatoarelor, laptop-urilor, tabletelor, telefoanelor, sunt majoritare în puţinele publicaţii tipărite ce au mai rămas pe piaţă, le auzim pe posturile de radio, le vedem pe bannerele publicitare, etc. Graniţa dintre suficientă informare şi suprainformare este foarte subţire, iar preţul pentru trecerea acesteia este plătit în creşterea, uneori dramatică, a stării noastre de anxietate. Cu ceva timp în urmă încercam să explic cuiva, care îmi spunea că organizează lunar instruiri pe teme de cyber security pentru personalul firmei sale, ce înseamnă <security fatigue> şi riscurile asociate acestui fenomen. Când suntem bombardaţi în mod neprofesionist cu avertismente despre multitudinea de riscuri ce ne pândesc atunci când ne aflăm în faţa ecranului unui calculator, cu date despre câte sisteme de securitate trebuie să achiziţionăm, câţi paşi trebuie să respectăm pentru un minim de siguranţă, câte parole complexe ar trebui să reţinem şi să schimbăm periodic”, scrie Silviu Predoiu.

Rezultatele sunt exact opuse celor scontate, este de părere consultantul, deoarece operatorul ajunge la concluzia că, de fapt, nimic nu are sens, că în fapt „totul este un joc al şansei”, aşa că în final va avea aceeaşi parolă, notată pe ultima pagină a agendei de pe birou, împărtăşită şi colegei, „în caz de ceva”, „şi care este numele căţelului urmat, eventual, de data de naştere a copilului”.

„Ei bine, există şi <news fatigue> iar acesta funcţionează exact la fel ca şi <security fatigue>. Să ne amintim cum s-au rostogolit peste noi <informaţiile esenţiale> pentru traversarea crizei: întâi a trebuit să ne spălăm pe mâini DES. Şi să nu purtăm mască decât dacă suntem bolnavi. Apoi am aflat că putem lua virusul pe pantofi, deci este indicat să nu intrăm cu ei în casă sau să-i ştergem rapid cu clor. Apoi că virusul poate fi pe pungile sau pachetele sau cutiile cumpărate de la supermarket şi că nu ar strica să dezinfectăm fiecare obiect în parte (!). Şi să ne punem rapid la spălat hainele cu care am fost afară sau măcar să le lăsăm la aer 1-2 zile. Şi să ştergem pe jos cu clor dacă cumva am lăsat pungile pe jos când am intrat în casă. Şi după o încercare de a respecta toate aceste indicaţii, ajungi la concluzia că fie nu mai mergi la cumpărături, fie <ce-o fi o fi>. Agresarea fără măsură a publicului cu informaţie, preponderent negativă, despre o amenintare, conduce în final, în cele mai multe dintre cazuri, la două situaţii. Prima este reprezentată de consolidarea unui sentiment acut de neputinţă care, inevitabil, vine la pachet cu disperarea, cu frica. Cea de a doua este reprezentată de apariţia indiferenţei, de adoptarea unei atitudini de genul lui <deci orice am face numărul de victime creşte, după atât timp nu ne putem încă permite relaxarea, va urma un al doilea val, mult mai puternic, aşa că măcar să fac ce vreau>. Rezultatul final, pentru ambele situaţii este însă acelaşi, respectiv abandonul, defetismul, ignorarea normelor de protecţie”, spune Silviu Predoiu.

Dincolo de orice îndoială, fostul șef adjunct SIE afirmă că este cert faptul că „un om informat este un om mai protejat”, dar la fel de cert este şi faptul că o persoana agresată informaţional este mai anxioasă, mai panicată şi, prin urmare, mai vulnerabilă.

„Nu ne putem aştepta ca numărul de informaţii despre prezenta ameninţare să scadă, dimpotrivă, cu diferite motivaţii, de la obligaţii de serviciu, la interese strict financiare şi până la cel mai pur altruism oamenii, oficiali, jurnalisti, bloggeri, specialişti, etc, vor continua să împărtăşească opinii, ştiri, idei, aprecieri, păreri, verdicte, interdicţii, recomandări, limitări, decizii, statistici, breaking news. Rămâne ca noi, cei aflaţi la <primire> să decidem de cât avem nevoie pentru a ne proteja sănătatea mentală. Unii, printre care şi eu, citesc, urmăresc ştirile, caută informaţii pe tema zilei doar pentru perioade strict limitate, autoimpuse, gen o oră dimineaţă şi o oră seara. Alţii pot aplica alţi algoritmi. Fiecare se cunoaşte destul de bine pentru a decide cât îi este suficient. Nu vreau să vă propun o formulă, vreau doar sa vă amintesc să rămâneţi în control. Pentru că puteţi, depinde doar de voi”, mai scrie Silviu Predoiu.