„Cazul Elodia” ţine şi azi prime-time-ul televiziunilor. De curînd, în procesul intentat lui Cristian Cioacă, în faţa instanţei au fost aduse toate probele găsite în rîpa din Poiana Braşov, însă au fost desfăcute doar cele două de-acum celebre PREŞURI DE BAIE. Instanţa a decis ca toate probele să fie reexpertizate de IML.
S-ar putea crede că specialiştii de la IML vor avea mult de lucru şi că vor trebui să analizeze din nou sutele de obiecte păstrate ca probe în „Dosarul Elodia”. Nu este însă aşa, întrucît, din sutele de obiecte găsite împrăştiate în rîpa din Poiana Braşov, numai 5 pot avea o oarecare importanţă judiciară, mai exact cele care au pe ele un strop de sînge expertizat iniţial ca fiind al Elodiei.
Vă prezentăm mai jos fotografiile celor 5 obiecte, precum şi celelalte obiecte despre care comisarul Dascălu spune că ar avea urme de sînge, în care „Elodia nu este exclusă ca posibil contribuitor”.
Pentru prima oară, şi cititorii au ocazia să vadă „gunoaiele” găsite în rîpa din Poiana Braşov – un amestec de lucruri care nu prea aveau ce să caute împreună.
În afara celor două preşuri, cei prezenţi în sala de judecată din Piteşti au văzut doar ambalajele celorlalte obiecte găsite în rîpa din Poiana Braşov. Toate aceste lucruri găsite în data de 8 octombrie 2007 constituie principalul argument al procurorilor că Cioacă şi-ar fi ucis soţia în noaptea de 29-30 august 2007, obiectele fiind aruncate acolo pentru a ascunde urmele aşa-zisei crime.
Cu toate că poliţistul a negat că el ar fi aruncat acele obiecte în rîpă, a fost deja condamnat la 22 de ani de închisoare, deşi asupra multor obiecte există suspiciuni întemeiate că ele ar fi fost „plantate” în acea rîpă de cineva care dorea să-l incrimineze. Chiar cotidianul.ro v-a prezentat mai multe argumente care conduc spre această concluzie, între ele cea mai spectaculoasă demonstraţie fiind existenţa în dosar a DOUĂ PREŞURI DE BAIE IDENTICE CA FORMĂ, deşi Rechizitoriul vorbeşte doar de UN SINGUR PREŞ, acesta fiind ridicat de către procurori din casa Elodiei încă din 11 septembrie 2007, fiind, deci, imposibil ca poliţistul să-l arunce în rîpă peste o lună! Lucru recunoscut ulterior şi de către procurorul Marius Iacob, dar şi de comisarul Dascălu!
Dar preşul de baie găsit în rîpă nu este singurul obiect care naşte suspiciuni de „plantare” de către cineva interesat ca poliţistul Cioacă să fie trimis după gratii.
Reamintim că familia Ghinescu a avut angajat un detectiv mai bine de doi ani, care, contrar legii, s-a implicat într-o anchetă penală. Oare cine l-a plătit?
De asemenea, este legitimă întrebarea: cum a fost posibil ca un criminal care a ascuns atît de bine un cadavru să fie atît de naiv încît să arunce la vedere propria lui fotografie, cînd putea foarte bine s-o ardă?
Dar, chestiunea care şochează cu adevărat este numărul de obiecte banale aruncate în rîpă (ambalaje de parfumuri, sticluţe goale, o carte de joc etc), „gunoaie”, cum le spune chiar Cristian Cioacă, care nu au nici un strop de sînge şi nu prezintă nici o importanţă juridică. Cu toate acestea, ele au fost păstrate în dosar pentru a crea impresia numeroaselor „probe ale crimei”!
Iată, de pildă, această cămaşă ce face parte parte din unifroma de vară a poliţistului. S-a făcut mare vîlvă dacă în seara „crimei” Cristian Cioacă avea una cu mînecă scurtă sau una cu mîneca lungă. S-a lămurit acest episod, numai că adevărata problemă a cămăşii este că pe ea s-a găsit sînge de bovină!
Cum această cămaşă nu era aruncată la întîmplare, ci era împachetată ca în şifonier, rămîne întrebarea dacă nu cumva cel care a pus-o acolo, în rîpă, a mînjit-o cu sînge de bovină (chiar de pe o fleică din frigider, cum spunea cineva!) pentru ca anchetatorii să creadă că e sînge uman – ceea ce s-a şi întîmplat!
Alături de stropii minusculi de sînge găsiţi în diverse locuri în apartamentul Elodiei, aceste obiecte reprezintă singurele „dovezi” ale crimei săvîrşite în noaptea de 29-30 august 2007.
IML va trebui acum să reexpertizeze toate aceste probe, cu toate că, în majoritatea analizelor anterioare s-a precizat că acea cantitate minusculă de sînge a fost consumată integral.
De asemenea, IML va trebui să completeze rezultatele cu ceea ce nu s-a spus pînă acum: vechimea petelor de sînge, astfel încît să se poată stabili dacă acestea au vreo legătură cu infracţiunea de omor, de care este acuzat Cristian Cioacă. Mai ales pentru stropii de sînge din casa Elodiei, acest lucru este extrem de important, căci sîngele descoperit în diverse locuri ar fi putut foarte bine să provină fie din mici accidente casnice, fie din posibile conflicte contondente ce putea avea loc înainte de noaptea de 29-30 august 2007.
În Raportul de cercetare tehnico-ştiinţifică, întocmit de comisarul Radu Dascălu, găsim la paginile 48-49 atît schema celor două locaţii unde au fost găsite obiectele de mai sus, cît şi Legenda poziţionării acestora. Iată-le, aşa cum se regăsesc aceste documente chiar în dosarul cauzei:
În Schiţa 8, cu litere roşii sînt obiectele cu sîngele Elodiei, iar cu litere albastre cele cu sînge ce ar putea să-i aparţină avocatei
După cum se vede din tabelele de mai sus, din rîpă au fost ridicate peste 100 de obiecte (multe reviste, cărţi, chitanţe, etc). Dintre acestea, numai cîteva poartă pe ele urme de sînge, însă nu doar al Elodiei! Doar 5 obiecte au urme de sînge care a fost genotipat ca fiind al avocatei, iar 4 nu exclud această posibilitate!
Mai există alte 9 urme de sînge care nu se ştie ale cui sînt şi încă 8 care aparţin unei bovine!
Aşa cum se scrie chiar în expertizele criminalistice, nici unul dintre obiectele din rîpă nu prezintă cantităţi mari de sînge, care să arate că ar proveni dintr-o scurgere masivă sau din depesare, ci doar urme minuscule!
Semnele de întrebare care apar din analiza Raportului de expertiză întocmit de comisarul Dascălu sînt numeroase, chiar expertul folosindu-se, în cele 90 de pagini, de peste 1.000 de ori de cuvinte precum: „probabil”, „nu putem stabili cu exactitate”, „nu pot fi făcute aprecieri”, „este dificil de stabilit”, „concluzia probabil㔄nu este exclus” sau alte formule asemănătoare!
Totul culminează cu Concluziile secţiunii referitoare la obiectele găsite în rîpă, care încep cu fraza: „Cu referire la solicitarea formulată în rezoluţia motivată, de a fi explicată cauza şi mecanismul de împrăştiere a obiectelor găsite în pădure, pe o suprafaţă relativ întinsă, PUTEM DOAR SĂ NE EXPRIMĂM O PĂRERE, FUNDAMENTATĂ PE LOGICA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ ”!
Însă, bomboana pe colivă este chiar în finalul Secţiunii a II-a, mai exact al Concluziilor, care (nu-i aşa?) ar trebui să ofere o certitudine pentru orice cititor. Ei, bine, concluzia comisarului Dascălu este chiar o întrebare! S-o citim şi să ne minunăm:
„Dacă acelaşi sînge (al Elodiei Ghinescu) îl regăsim şi pe unele obiecte descoperite în vecinătatea sacilor, oare nu este logic să afirmăm că tocmai aceste obiecte s-au aflat în saci şi au fost împrăştiate prin golirea sacilor, în împrejurări pe care nu putem să le stabilim?”
Parafrazînd un personaj mult mai celebru, am putea să spunem: nu e bine domnule comisar, nu e bine, pentru că tot în apropierea sacilor sînt şi „şortul bărbătesc” (poziţia 5 în Zona B), aflat în vecinătatea „sacului de plastic” de la poziţia 3, ca şi „ambalajul parfumului Coco Chanel”, (poziţia 9 în Zona A), aflat în acelaşi loc cu „sacul de plastic” şi „firul de păr” tot de la poziţia 9! Ori, aceste obiecte aveau pe ele sînge de bovină, cum scrieţi chiar dumneavoastră!
Peste toate aceste lucruri, din moment ce acelaşi comisar Dascălu scrie că „urmele de rupere ale unor saci sugerează o acţiune umană şi exclud posibilitatea ca sacii să fi fost rupţi de animale” (p. 58), vin cîteva întrebări cheie:
1. Dacă Cioacă vroia să ascundă acele lucruri, de ce nu le-a aruncat în acelaşi loc cu cadavrul pe care „l-a ascuns” atît de bine că nu a fost găsit nici azi?
2. Dacă tot le-a aruncat în rîpă, de ce le-a împrăştiat, din moment ce aşa puteau fi găsite mult mai uşor?
3. De ce a pus uniforma la 82 m distanţă faţă de celelalte obiecte, aşezînd-o pliată ca în dulap?
4. De unde este sîngele de bovină de pe cămaşă, dacă nu de la cineva care dorea să atragă atenţia asupra lui pînă la rezultatul de laborator?
5. De ce a aruncat în rîpă şi propriile sale fotografii, ca şi cum ar fi vrut să se demaşte?
6. Cum a putut Cioacă să arunce în rîpă PREŞUL DE BAIE, din moment ce preşul din casa lui fusese ridicat de către anchetatori cu o lună înainte?
La nici una dintre aceste întrebări nu răspunde Raportul lui Dascălu, astfel încît, înaintea analizelor de laborator cerute de apărătorul lui Cioacă, poate că mai nimerit ar fi fost să se lămurească aceste aspecte care induc, mai degrabă, ideea plantării obiectelor din rîpă de către cineva care dorea incriminarea lui Cioacă sau poate doar crearea unei stări de maximă surescitare în vederea „spargerii” sale. Neproducîndu-se acest efect, iată că procurorii au rămas în mînă cu un cartof fierbinte pe care acum nu mai ştiu cum să-l răcească. Şi începe să frigă al dracului de tare!
