Marcel Ciolacu spune:
„… nu poți construi nimic durabil cu parteneri care sunt incapabili să depășească propriile orgolii și clișee ideologice …
… această țară are nevoie urgent de un Guvern care să gestioneze problemele curente până la alegerile prezidențiale care vor urma.
România nu trebuie să fie aruncată în aer de atitudini puerile și orgolii prostești„.
Președinte PSD crede că pentru binele României trebuie depășite clișeele IDEOLOGICE.
Corect, dar până la punctul în care se arată îngrijorat de creșterea „fenomenului suveranist”.
Și atunci, oare ce guvern de stabilitate națională poate fi acela care este alcătuit din câteva CIOBURI politice de 5%, 11% sau 13%, prin desconsiderarea a peste 6 milioane de români (peste 30%) care au ales suveranismul?
Nu este asta ipocrizie?
Oameni buni, vorbim de 30% dintre români care vor fi guvernați, de minorități și partide devenite minuscule, practic puțin reprezentative.
Conștient sau inconștient, izolarea suveraniștilor înseamnă pur și simplu respingerea afirmării dezideratelor și intereselor naționale.
Și dacă ne uităm la politicile de alterare a valorilor naționale promovate de USR sau la numeroasele dovezi de desconsiderare ale simbolurilor naționale ale românilor, începând cu Ziua Națională a României și cu presiunile, inclusiv pe plan extern, pentru autonomie etnică ale UDMR, înțelegem de ce suveranismul național este condamnat pe plan european.
SUVERANISMUL ROMÂNESC înseamnă, pur și simplu, promovarea intereselor naționale în cadrul oricăror alianțe și organizații din care România face parte.
Deci, NU RETRAGEREA din acestea, ci asumarea unui ROL ACTIV, constructiv.
De ce partidele „pro-europene” condamnă suveranismul?
Deoarece politicile lor sunt de SUBORDONARE a intereselor naționale unor interese globalizatoare.
De aceea, aceste partide au un ROL PASIV în organizațiile din care România face parte, acceptând orice, absolut orice directivă primită.
Iar lupta împotriva suveranismului nu este altceva decât manifestarea FRICII.
Pentru moment, așa zișii „pro-europeni” mai dețin frâiele puterii politice în Europa, dar simt că nu mai sunt capabili să țină direcția corectă.
Și se tem. Se tem teribil că societatea europeană a statelor naționale nu mai dorește experimentul globalist la care este supusă și ale cărui urmări le vedem zilele acestea.
Guvernele Franței și Germaniei sunt în colaps, mișcările anti-imigrație capătă o amploare din ce în ce mai mare în întreaga Europă iar războiul din Ucraina pare fără sfârșit.
În plus, revenirea suveranistului Trump la conducerea Americii pare să dea un impuls suplimentar mișcărilor suveraniste europene.
Și acest val suveranist a început să măture și țărmurile unei Românii care se trezește.
Aparent, va urma o perioadă zbuciumată cu ultimele zvârcoliri ale unui globalism muribund.
Probabil, soluția optimă ca România să treacă peste această furtună este crearea unui Guvern de Unitate Națională fără excluziuni á priori, fără ignorarea voinței celor 30% de români suveraniști.
Aceasta înseamnă responsabilitate pentru destinul național, nu anularea alegerilor, nu excluderea IDEOLOGICĂ a partidelor de la guvernare și demonizarea până la anihilarea alegătorilor care nu convin establishmentului progresisto-globalist european.
Sau, declarați Legea Marțială în întreaga Europă începând cu România.
Și izolați-vă într-o lume a minciunii și dictaturii ideologice spre care deja faceți primii pași.
Mircea Popescu
O politică modernă a unui stat modern … un stat care SE INTEMEIAZA insa pe niste RADACINI puternic ANCORATE in ISTORIA Europei si a lumii ! Un STAT care astazi POATE, si TREBUIE, sa STEA doar cu CAPUL SUS (ILUSTRU si MANDRU) atat in ISTORIA trecuta cat si in GEOPOLITICA actuala a lumii.