Fundatură post-electorală în Republica Moldova

Două săptămâni au trecut de la alegerile parlamentare din Republica Moldova, câștigate la limita de forțele pro-occidentale, și acestea revin deja la vechile dispute privind împărțirea sferelor de influență în stat și, cel mai probabil a impunității, dispute în care intervine însă și Partidul Comuniștilor. Rezultatul este un blocaj al negocierilor pentru formarea guvernului.

Având în vedere că cele trei partide pro-europene (Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat și Partidul Liberal) cumulează 55 din totalul de 101 mandate, comuniștii lui Vladimir Voronin vin cu propunerea de a-și pune și ei cele 21 de mandate obținute în spatele unei guvernări pro-occidentale.

Argumentele oficiale ale participării comuniștilor la coaliție țin de necesitatea ca parlamentul să-și ducă mandatul până la capăt, adică să nu existe probleme legate de alegerea președintelui, în primăvara anului 2016. Pentru aceasta este nevoie de 61 de voturi, iar în cazul în care acestea nu se aduna, după trei tururi eșuate, legislativul se dizolvă. Se mai adaugă la argumentele oamenilor lui Vladimir Voronin și stabilitatea guvernării, alături de faptul că Partidul Comuniștilor a devenit mai frecventabil, renunțând la retorica pro-rusa in schimbul celei naționalist moldoveniste.

Numai că prețul voturilor comuniste nu este unul mic. PCRM dorește să controleze Comisia Electorala Centrală și Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Este suficient să ne gandim că majoritatea presei din Republica Moldova este filorusă, că este principalul mijloc de manipulare și că, recent, atât SUA, cât și Rusia au recurs la investiții serioase pentru a se asigura că mijloacele media ce le promoveaza politicile peste hotare vor avea parte de finanțarea suplimentară și de sprijin total, pentru a ne da seama că Vladimir Voronin cere dreptul de a controla mințile moldovenilor contra a șase voturi.

Partidul Liberal, cel mai pro-român partid dintre cele trei care au anunțat formarea coalitiei, spune cât se poate de clar că se va retrage în cazul în care comuniștii vor fi cooptați. Prim-vicepreședintele Dorin Chirtoacă spune că acest lucru ar compromite parcursul european si ar fi păgubos pentru țară și guvernare.

Reacția PD și PLDM la această dispută întârzie să apară, ceea ce poate indica că măcar unul dintre aceste partide a avut o înțelegere preelectorală încheiată cu Vladimir Voronin – nefiind exclus ca pro-europenii să fi luat în calcul pierderea alegerilor și necesitatea de a se face frate cu ”dracul” pentru a continua la guvernare.

Mai mult, între PLDM și PL au apărut dispute legate de modalitatea alegerii președintelui Republicii Moldova. PL propune menținerea alegerii indirecte, în Parlament, cu reducerea pragului la 51 de voturi, în timp ce PLDM susține varianta votului direct. Indiferent care dintre aceste variante va fi aleasă, este necesară modificarea Constituției, pentru care sunt necesare nu mai puțin de 68 de voturi, deci sprijinul comuniștilor sau al unor dezertorilor este indispensabil.

Toate aceste certuri amintesc de lunile de zile pierduite pentru negocierea algoritmului de împărțire a puterii în Republica Moldova din vara anului 2009 și apoi de după alegerile anticipate din 2010. Or tocmai aceste negocieri și divergențe nesfârșite au fost cele care i-au făcut pe cetățenii moldoveni să taxeze cât se poate de dur partidele pro-occidentale, facand ca victoria să revină celui mai pro-rus partid din țară, Partidul Socialiștilor, al lui Igor Dodon.