Ah, ducele Prospero, aruncat în largul oceanului de gealații lui Iohannis și Orban, prefăcuții, acum un an, în miez de noapte! Da, bietul duce de Prospero ajunge undeva, pe o insulă, în Pacific, departe de ochii lumii, departe de războaie, de pandemii, de uneltiri omenești și fără de leac.
Și ce crezi că face Prospero? Îl eliberează pe Ariel, spiritul copacilor și pune la cale cumplita răzbunare. Înțelegi acum, madam Calomfirescu, înțelegi oare, cum de-a venit furtuna grozavă care a mătura Bucureștiul alaltăieri și i-a umflat pe sus pe Iohannis și pe Orban, prefăcuții și i-a dus cu ea dincolo de Bulgaria, de Madagascar, până hăt departe?!
Madam Calomfirescu holbează ochii, parcă nu i-ar veni să creadă așa o tărășenie de încurcată, mare încurcătură. Dare lasă-l pe bietul duce Prospero să vrăjitorească acolo în Pacific și să ne întoarcem la năpăstuirile noastre, la îngrămădeala de la metrou, la distanțarea social-socialistă, paradoxala îndepărtare de celălalt, Sartre e pe aici, pe la colțul blocului, joacă leapșa cu Malraux, vezi bine.
Madam Calomfirescu își aranjează cârlionții și coboară la tramvai să caute o birjă. Credeam că vrea să ia Uberul, ha, ha, ha! Dar ea nu și nu. Și cum umblă aiurea pe stradă, uite că dă nas în nas cu ducele Prospero, proaspăt fugărisit de la Teatrul Național, tot fardat, uite-așa de fardat, cu o voce pițigăiată. Și ține-te de fustele madamei, uite-așa, pe străzi, pe trotuar la Capșa, pe alei prin Cișmigiu, mare dandana.
Și cum se tot fugăresc ei de colo, colo într-un elan scenic nemaivăzut până acum, dau nas în nas cu electorala penelistă, cu electorala pesedistă, cu electorala useristă, furibundele electorale care, cu masca aia bine prinsă de urechi, aruncă fumigene de mai mare dragul, cum de-o să ne crească PIB-ul, ceva de speriat. Votează-ne! Votează-ne! Votează-ne! Madam Calomfirescu îl altoiește pe ducele prospero cu umbreluța ei mâncată de molii, eu, un fel de Spiridon al zilelor noastre, umblu cu lumânarea după jupân Dumitrache în timp ce Conu Leonida trece sprințar către Herăstrău urlând ca un împelițat că vine marea rivoluțiune, vai de noi! Vai de ei!
Într-un ceas se pune iar de furtună, vine o furtună de la Washington, mătură țara, de la Timișoara, mâine-n toată țara, de la Moscova, vine furtuna siberiană, și-o furtună din China, vâj, vâj, cad copacii pe Magheru, niște automobile sunt luate pe sus, apare și Vrăjitorul din Oz, boaf, un vagon de tramvai aterizează drept în Piața Romană, Constanța e sub ape, de la Adjud se zărește oceanul.
Și ce-mi trece prin cap, hopa, după ducele Prospero, stai nenicule că pun eu mâna pe tine, unde fugi, stai așa cu vrăjeala ta, ia, potolește-te, ai ce ai cu Iohannis și cu Orban, să fii sănătos, dar lasă țara asta-n pace, duce, oh, duce, ne luăm la trântă dreaptă, ducele e tot numai fibră, răcnește ca din gură de șarpe, îl bumbăcesc ce-l bumbăcesc să-l satur de atâta vrăjitorie.
Madam Calomfirescu strigă și ea vitează, bate din pantofioru-i de argint, pam, pam, pam-pam. Acum, nu mai știu, ne-am luptat vreme de-o zi și-o noapte, să fiu eu al naibii dacă vă mint. În cele din urmă s-a potolit furtuna iar ducele Prospero, ia-l de unde nu-i. Au venit niște pompieri, au venit niște jandarmi, erau și gură-cască, a trecut un dirijabil, a trecut Aurel Vlaicu, zău așa, cu aeroplanul, a venit și domnul Titulescu, zău așa, cu o depeșă de la Națiunile Unite pentru țara asta a noastră, depeșă importantă.
Acum ce să zic, să vedeți cum de s-a pornit toată tevatura, nu știu care, prin primăvară, când Iohannis și cu Orban au închis teatrele și filarmonicele, da, nu știu care aiurit, a uitat deschisă ușa aia mare de la Teatrul Național, de-a ieșit ducele Prospero să-și bată joc de stăpânirea țării, da, mă rog, că noi eram zăvorâți prin case și, uite, vezi dumneata, așa s-a întâmplat de s-a pornit povestea asta, mare dandana!
AR FI FOST BINE DACA TOTI ARTISTII ROMANIEI AR FI IESIT IN STRADA. DIN PACATE FOARTE MULTI DINTRE „ARTISTII” NOSTRI SUNT DOAR NISTE BUFONI FARA VERTICALITATE, MULTI DINTRE EI ACCEPTAND SA POARTE MASCA OBEDIENTEI CHINA.