Ideea reintroducerii globalizării veniturilor revine periodic pe timpul guvernărilor PSD-ALDE deși la jumătatea anului trecut s-a renunțat la impozitul pe gospodărie. Foarte mult încurajată de al doilea om din BNR, Florin Georgescu, fost vicepremier în Guvernul Ponta, globalizarea se aplică din 2018 pe ocolite la peste un milion de persoane și anume cele care obțin venituri extrasalariale: avocați, actori, jurnaliști, cabinete individuale etc. Acestea sunt obligate să depună până la finele acestei luni formularul 600 în vederea determinării contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Se estimează veniturile obținute extrasalarial într-un an de zile iar Fiscul stabilește, în baza opțiunii de plată pentru CAS, cât va trebui să plătească contribuabilul o dată la trei luni, cea mai mică sumă fiind de aproape 2.000 de lei. În cazul în care veniturile anuale se plasează sub 12 salarii minime brute, adică 22.800 de lei, contribuabilul nu plătește nimic dar nici nu beneficiază de servicii de sănătate în sistem public sau de pensie.
„Cota unică a sporit corupția”
Introducerea cotei unice de către Alianța DA la inceputul anului 2005 a consemnat dispariția globalizării în fiscalitatea românească. Măsura este încă regretată de Florin Georgescu, fost membru PSD. Anul trecut, într-un seminar ținut la Sinaia, prim-vicepreședintele Băncii Centrale a spus că măsura de introducere a cotei unice a generat ulterior o creștere a corupției și a evaziunii și că reintroducerea cotelor „moderat progresive” ar contribui la o reconciliere („due dilligence”) la nivel naţional. „Pentru păstrarea stabilităţii macroeconomice şi, concomitent, asigurarea sustenabilităţii sociale a echilibrelor, se impune activarea mai accentuată a fazei de redistribuire prin instrumente fiscale atât pentru stimularea, prin deduceri fiscale, a comportamentelor pozitive (muncă, economisire, investire, creşterea competitivităţii, export etc.), cât şi pentru creşterea transparenţei veniturilor individuale în paralel cu cea a cheltuielilor publice. Soluţia pentru corectarea gravelor distorsiuni din societatea capitalistă românească actuală, dincolo de perfecţionarea cadrului juridic comercial, o constituie, în opinia noastră, efectuarea unui due dilligence la nivel naţional, după aproape 30 de ani de la Revoluţie, aşa cum se realizează frecvent în sectorul corporatist modern. Introducerea cotei unice din anul 2005 a redus birocraţia, dar a crescut corupţia şi evaziunea fiscală prin eliminarea globalizării veniturilor”, a spus Georgescu.
Revoluția fiscală a PSD-ALDE preia în parte aceste idei. Dacă nu s-a reușit cu impozitarea globală, trecută la istorie de fostul premier, Mihai Tudose, se încearcă acum prin cumularea veniturilor extrasalariale. Deocamdată, persoanele care au fost plătite astfel completează în formularul 600 dacă au obținut mai mult de 22.800 de lei pe anul trecut și dacă estimează că se va întâmpla și 2018 la fel. Prim-viceguvernatorul BNR susținea că impozitarea globală trebuie făcută „concomitent cu declaraţii de patrimoniu ale persoanelor fizice şi finalizarea cadastrului naţional, care vor permite, cunoaşterea puterii contributive a fiecărui cetăţean şi aşezarea sarcinii fiscale individuale pe baza acestor informaţii, ca şi combaterea corupţiei şi evaziunii prin corelarea, pe viitor, a fluxului de venituri declarate cu stocul de avere deţinut”.
Povestea „gospodăriei”
Anul trecut, pe când guvernul era condus de Sorin Grindeanu, PSD a dorit să introducă impozitul pe gospodărie, adică o filozofie nouă prin care se regândea modul de calcul al obligațiilor ce se datorează statului. Era o declarație de venit global ce urma să se completeze de către membri unei gospodării cu ajutorul unui consultant fiscal. Gospodăria era definită ca fiind cei care „locuiesc și se gospodăresc împreună”. Sistemul gândit de PSD prevedea o serie de deduceri la plata impozitului pentru mai mulți copii, pentru abonamentele la sală, pentru pensiile private etc. Totodată, se punea problema angajării unui număr de 35.000 de consultanți fiscali, în condițiile în care România nu are mai mulți de 5.000 de astfel de profesioniști iar mulți dintre aceștia nu doreau să devină consultanți pentru astfel de activități.
