Esența progresismului este jocul de suma nulă pe care exponenții săi ni-l propun și ni-l impun. Într-un joc de suma nulă nu poate există decât un singur câștigător. Ceea ce câștigă învingătorul, pierd toți ceilalți.
Progresistul (nou-normalul, omul 2.0, cyborgul, transhumanul), adică exact cel care își afirmă identitatea de gen, rasă, stup corporatist, sectă sau credință politică, nu poate progresa, nu poate câștiga oareșce influență și nu poate avea succes prin meritele și eforturile mele. Poate face asta doar în detrimentul altora. Poate „progresa” doar luându-le tot celorlalți, aneantizandu-i, aruncându-i „la lada cu gunoi a istoriei” sau în colivii mai mult sau mai puțin confortabile. Poate „progresa” doar în detrimentul Pământului și al viitorului umanității. Câtă vreme o balenă ucisă va costă mai mult decât una vie, câtă vreme un copac tăiat va costa mai mult decât unul viu, câtă vreme un copil de 8 ani exploatat va valora mai mult decât un copil hrănit și trimis la școală, pentru „progres” vor fi ucise balene în continuare, vor fi tăiați copaci cu insistență și vor fi exploatați brutal copii de 8 ani.
Din punct de vedere economic, progresismul este un capitalism de joasă speță (low road capitalism), cu toată înalta sofisticare tehnologică la care a ajuns, prin supravegherea noastră permanentă și prin modelarea voinței noastre, că entități transformate în “produse predictive” (predictive products).
Din punct de vedere politic, progresismul este o simbioză malefică între fascism și comunism.
Din punct de vedere social, progresismul este o malignă lupta de clasa, de rasă sau de gen.
În mediul universitar american și în filmele propagandistice de la Hollywoog ori de pe Netflix și HBO Go s-a instaurat o incredibilă mișcare “progresistă”, intitulată cancel culture. Pe cât de șocantă este sintagma, pe atât de intruzivă și periculoasă este. A anula cultură înseamnă mult mai mult decât a renunta la tot ceea ce s-a putut acumula în trecut că bagaj cultural, emoțional și istoric al fiecărei comunități, al fiecărei națiuni, al fiecărui individ, ci și a renunta la identitatea individuală. Omul, ca persoană, ca individ, nu se confundă cu cel ce îl privește din oglindă, ci se compune și din memoria și istoria să și din idealurile, visele și dorințele sale dar, mult mai important, omul se compune și din extensiile sale în ceialti – iubim pe, avem încredere în, ne bazăm pe, ne raportăm la, invidiem sau imităm pe, urăm sau disprețuim pe cineva și ASTA ne face să fim o persoană cu identitate proprie, și nu o simplă albina într-un stup.
Pentru mișcarea cancel culture, identitatea nu mai este individuală, evolutivă și oglindită în ceilalți, ci făcută din elemente constante, cum ar fi culoarea pielii, identitatea sexuală, apartenența la un stup corporatist ori sectă, aderența la o ideologie sau alte asemenea iluzii și fantasme new age.
Așa cum, cu curaj, susține un profesor american, această mișcare este „o perversiune universitară” și o aberație intelectuală, întrucât, în esență să, nu face decât să înlocuiască adevărul cu o poveste inventată*.
Mai concret, acest gen de progresism, care are la baza o “invented story”, se poate analiza luând că exemplu „ideologia” johannist-orbaniană, conform căreia societatea noastră nu poate prosperă decât dacă dispare pe-se-de. Reducând toate eșecurile și dezastrele de strategie politică și economică la cei doi ani de pesedism dragnian, această invented story împușcă doi iepuri dintr-un foc – extinde, printr-un efect de hallo, atributele urâte ale întregii perioade de 30 de ani de la Revoluție la “guvernarea” pe-se-de (partid care n-a existat decât din anul 2000, btw) și ascunde sub această ceață orice eșec, gresela de concepție sau strategie, furt, act de corupție etc. ale celor două guverne non-pe-se-de care s-au succedat din 2016 încoace (guverne pe care dl Johannis nu a ezitat să le numească “guvernul meu”, btw).
Notă intermdiară: ne putem întreba – dacă dispar pe-se-de și orice altă mișcare politică sau alianța care par a nu fi de acord cu ideologia johannist-orbaniana, ce punem în loc? Partidul unic, de tip chinezesc? Opoziția de fațadă sau underground, decimată cu “ceai”, de tip rusesc? Ne întoarcem în timp, în 1989, la partidul unic victorios, bine supravegheat de serviciile secrete și de capitalismul de supraveghere?
Acest progresism este totalmente contrar ideii de liberalism și echilibru. Este inversul evoluției și civilizației.
Teoria economică, filosofia și etică piețelor (care, că într-o profeție sumbră, au ajuns să vehiculeze identitățile noastre și predicțiile despre comportamentul nostru viitor cu titlu de marfă) trebuie resetate, pentru a se instaura, cât nu este prea târziu, capitalismul de itinerariu înalt (high road capitalism). Fiind un joc de suma non-nulă, acest tip de organizare economică și socială ar putea permite tuturor să progreseze, prin propriile merite și împreună, prin suportul la nevoie al întregii comunități.
Surprinzător, președinta Ursula von der Leyen a ridicat această problema în discursul sau asupra stării Uniunii**.
„Adevărul este că, pentru prea mulți oameni, nu mai este rentabil să meargă la serviciu […]. Comisia va înainta o propunere legislativă care să vină în sprijinul statelor membre, așa încât să se pună pe picioare un cadru pentru salariile minime. […] propunerea noastră va respectă deplin competențele și tradițiile naționale”.
Din păcate, însă, acest discurs a fost presărat cu teme progresiste, prost alese și greșit țintite.
În timp ce o lume întreagă se prăbușește în sărăcie și își pierde azimutul, navigând în derivă, către nicăieri, către “nouă normalitate”, CE apără ideologia de gen, că și când ar fi una dintre prioritățile absolute, că și când UE ar fi un iad al persecuțiilor contra minorităților sexuale.
CE apară omul fără însușiri și identitate, fără rădăcini, nou – normalul, omul 2.0., creatură stupului corporatist, iar asta chiar este debilitant, întrucât ratează adevăratele probleme ale europenilor.
Identitatea de gen, rasă, sectă etc, o ficțiune nocivă, similară cu rasismul, NU e mai importantă că identitatea de om.
Legile nu sunt făcute (doar) pentru a înspăimântă, ci și pentru a impune egalitatea de șanse și a permite realizarea fiecărui individ în interiorul comunității sale și în societate, la adăpost de samavolniciile sau bullying-ul celor puternici.
*https://www.en24news.com/2020
**https://www.activenews.ro/ex
PiperusViteazul,din reteaua Dana Budeanu-Daniel Zamfir-Piperea se da iar in stamba cunoscuta,cu elucubratii,aberatii si conduita haotica!
Amesteca rasa cu genul,fascismul cu comunismul,sfertodoct cu pretentii de traducator, intr-un ghiveci calugaresc sekuristic!
Tipic pentru un scribalau scolit la „Stefgan Gheorghiu „utilizarea unor clisee verbale tip:” „aneantizandu-i”,”din pacate”,”surprinzator”,”nociva”,si apoftegme de tipul:”legile nu sunt făcute (doar) pentru a înspăimântă”,”Opoziția de fațadă sau underground”,”pesedism dragnian”:))
Pentru cei cat de cat cu capul pe umeri,nu cu un bec insurubat,betia de cuvinte si carcaletele politico-filozofic,armele de scarta -scarta pe hartie ale domnului Piparus Viteazul nu pot decat sa ne distreze!Maxim!
PS
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune…(M Eminescu)
Gheorghe : Back to the future !:))
Umorul romanesc involuntar de cea mai buna calitate
@Institutul de pregatire a cadrelor PCR se numea „Afgan Gheorghiu „sau „Stefan Gheorghiu”sau „A.A. Jdanov””, au choix
Propagandistii care finalizau studiile la institut erau incrucisarea romaneasca de macac cu papagal,numit „macapagal”un titlu de glorie in Filipine:))deoarece bateau din palme cand primeau cate un mar de la stapani si repetau aceleasi minciuni la nesfarsit „O minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”(citat dintr-un precursor al propagandistului Piparus)
Dl.a facut scoala la Harvard că a uitat limba țării unde traieste???
Punem pe UE cu toti ”telectualii” specializati vitrinele din Amsterdam si alte democratii prafoase pt care trebuie bani multi si gandire minimala de grup…trib, samani din jungla ecoatoreala…
Cand se trece de la tolaneala pe covor a Violetei, la focul ritualic cu menestrelul facand ca Berlusconi sau ca cucul(licenta poetica) de la ora 18 ciripind, pardon silabisind? Spalati-va, spalati-va, eu vreau, dar nu se poate pt ca totul e al meu si nu dau nimanui un chior de alocatie, pensie, trai mai bun, vreau sa duc totul in mormant ca sa stie toti de ce este mare ultima casa achizitionata din meditatie ce transcede realitatea…
A = „normalul, omul 2.0., creatură stupului corporatist, iar asta chiar este debilitant, întrucât ratează adevăratele probleme ale europenilor.” MULTUMESC PENTRU ARTICOL !
Asa-zisul progresist este de fapt un maoist care, de jena, isi ascunde originile.
Similitudinile cu Revolutia Culturala din China sunt atat de izbitoare incat nu mai necesita comentarii.
Lozinci, sloganuri, conformism: totul e calchiat dupa gloriosii inaintasi.
Inginerie sociala aplicata la scara macro, cu presa controlata pana in prasele.
Pentru ca adevarul, nu-i asa, e in presa.
Iar libertatea este sclavie si razboiul este pace…