România, ţară liberă în care cuvântul discriminare nu există. Nu există nu pentru că nu ar fi folosit, ci pentru că este atât de omniprezent încât a devenit parte integrantă a culturii noastre. Acesta este primul lucru pe care îl vei conştientiza în momentul în care vei păşi la Teatrul Foarte Mic pentru a vedea piesa de teatru “Google, ţara mea!”.Şi vei începe să-ţi pui întrebări, îţi vei rememora întreaga existenţă, din copilărie până la maturitate, când te-ai ciocnit de blocajul celor “mari” şi ai început să-i imiţi şi să crezi că individualitatea, fie ea legată de comportament, rasă, culoare sau limbă, este un rău ce trebuie ocolit şi eventual eliminat.
Piesa de teatru te ajută să realizezi că în România există o adevărată cultură a discriminării, o ură inexplicabilă faţă de romi şi de oamenii de culoare în general, un comportament care frizează patologicul şi o problemă de înţelegere cu adevărat periculoasă.
Orbiţi de ura pe care o purtăm romilor, nu ne-am gândit niciodată că istoria României, profund naţionalistă şi opresivă când vine vorba de diversitate, este cea care a construit şi a susţinut comportamentul deviant al unilor romi care fură, înjură sau chiar ucid.
“Google, ţara mea!” face o trecere ironico-critică, plină de umor şi prospeţime, prin declaraţiile politicianiste rasiste ale preşedintelui Traian Băsescu, cu bine cunoscuta sa declaraţie “ţigancă împuţită”, ale fostului ministru de Externe Adrian Cioroianu, cu incredibilul său crez “să cumpărăm o bucată din deşertul egiptean să-i plasăm acolo pe astfel de oameni care ne fac de râs”, şi ale lui Teodor Baconschi, cu declaraţia sa “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”.
Poate cea mai amuzantă secvenţă este cea în care Madonna, interpretată de mulatra Désirée Malonga, personajul principal al poveştii, îşi susţine discursul “Toţi oamenii sunt egali. Nu trebuie să discriminăm nici romii, nici homosexualii”, în uralele corului de huiduitori.
“Vrei. Vrei să te faci albă. Vrei să fii ca el. Ca ea. Ca ei.
Google ţara mea! e spectacolul prejudecăţilor care cresc în noi şi ne fac mari.
Care ne iniţiază în ipocrizia cotidian-colectivă.
Care ne învaţă cum să înlocuim un tip de discriminare cu alta.
Cum să dăm de la unul la altul frica şi lipsa de reacţie.
Cum să construim cea mai subversiv imaculată ţară din lume.
Cum să trăim bine printre discreditări la nivel înalt, stropite cu zâmbete şi iertate în grup.
Cum să ne apretăm imaginea. Aici şi dincolo.
Şi după toate astea nu mai vrei.
Ca ea. Ca el. Ca ei.
Vrei ca tine. Doar ca tine.”
de Mihaela Michailov
Distribuţia: Adriana Butoi, Alexandru Gâtstrâmb, Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban, Ştefan Lupu, Désirée Malonga, Răzvan Oprea, Liliana Pană şi Cuzin Toma.
Regia Alexandra Badea, scenografia Velica Panduru, mişcarea scenică Manuel Pelmuş, asistent scenografie Cosmin Florea şi light-design Iulian Bălţătescu.
