Ce să zic? E surprinzător, ca să nu zic șocant! Avem o propunere de guvern cu cel mai mare număr de doamne din câte ne-au fost propuse în acești 26 de ani. Avem un posibil premier cu cele mai bune relații la Bruxelles, dar și cu cele mai puține declarații publice.
Omul chiar nu are înclinații spre vorbărie și actorie în fața camerelor de luat vederi. Avem și un vicepremier care să joace rolul purtătorului de cuvânt, Vasile Dâncu. Și avem un ministru al Justiției care are habar de justiție doar în măsura în care primește ordinele potrivite. Avem un ministru al sportului care sigur va proba habar de ceea ce va conduce, fără să știm deocamdată dacă va primi și fondurile de care are nevoie sportul românesc. Mihnea Motoc la Apărare ar putea fi o soluție, deși s-ar fi potrivit mult mai bine la Externe. Despre Lazăr Comănescu nu îmi permit să zic nimic. Și cam atît.
Despre ceilalți, nu prea știm mare lucru. Pot fi excepționali. N-au fost figuri publice și nu putem scrie că au sau nu legături directe cu partidele, dacă au acoperire la SRI sau la alte servicii și nici dacă sunt figurile salvatoare și eficiente pentru Dacian Cioloș. Dacă acest guvern ar fi unul definitiv și ales pentru patru ani, el ar marca o revoluție. Ar marca sfârșitul generației politicianului șobolan. Ar fi un semn că vechea lume politică a capotat spectaculos în fața unei noi generații de tehnicieni. Or, această echipă nu rămâne decât un an. Și în măsura în care planurile lui Klaus Iohannis și ale SRI de a contura un proiect de durată mai lungă s-ar putea să spunem că actuala formulă este doar unui exercițiu, o probă, un test pentru cei care vor fi membri în guvernul următor, instalat de parlamentul ales în 2016. Susținut de cine? Acum nu este vremea să vă grăbiți prea tare și să dăm în vileag tot ce se coace în bucătăria politicii românești.
Ce mă miră? Că Vasile Dâncu este tehnocrat! În ce fel? A făcut nenumărate sondaje, unele mai bune, altele mai neinspirate, drese din condei, între care două istorice. Unul în Moldova în care a dat un rezultat de clasa a patra, cu vreo 12 procente distanță de rezultat, și unul în România, în 2014, la comanda SRI (unde Vasile Dâncu este profesor universitar dr. la Academia Națională de Informații). Sondajul său legat de profilul viitorului președinte al României merită cercetat mai atent.
Rezultatele cercetării se suprapuneau aproape perfect peste portretul lui Klaus Iohannis. Cum s-a întâmplat că de la o cercetare științifică (despre care am scris în Cotidianul.ro la vremea respectivă) și de la un portret obținut prin sondaj pentru SRI s-a ajuns la un câștigător de alegeri care să se numească Iohannis nu mă întrebați pe mine. Cert este că acest sondaj al lui Dâncu a ieșit și acum își trădează importanța. Or, el poate fi considerat un bun eseist, un excelent vorbitor, un bun jucător în grupul de afaceri, interese și golănii de la Cluj, construit în jurul lui Ioan Rus. Dar și un catastrofal manager. Vasile Dâncu a făcut și el un soi de afacere cu Arpad Paszkany, adică posturile de televiziune Look TV și Transilvania Live, devenită înainte de a-și da obștescul sfârșit un soi de Transilavania Sleeping tv, o instituție media atât de inodoră și incoloră încât a dat faliment fără să fie regretată nici de cei care au finanțat-o. Deci Vasile Dâncu, plăcut la tv, bun de întors pe dos chiar și lucrurile care n-au două fețe, este un zero admirabil în materie de management. Or, tehnocrația si tehnocratul presupun tocmai contrariul.
Legăturile lui Vasile Dâncu cu PSD-ul chiar fără acte ar putea fi socotite mai strânse decât cele ale unui președinte de organizație județeană PSD cu însuși partidul din care face parte. Deci Dâncu este apolitic doar în materie de hârtii. În rest, după prăbușirea prin aresturi și penitenciare a generației PSD care l-a însoțit pe Ion Iliescu, este chiar unul din motoarele de bază ale PSD-ului ajuns azi ca la hocus-pocus la mare încurcătură. Liviu Dragnea, perdantul principal al schimbării de guvern din România, se poate lăuda că are și el un agațament cât un ciot în guvernul Cioloș, guvern care va privi cu spatele la ultima desfășurare a procesului său rezultat din manevrele din Referendumul 2012.
Să zicem că legăturile omului cu bucătăria în care mănâncă nu sunt așa importante. Experiența lui Vasile Dâncu în Dezvoltare Regională este problema. Ea arată exact cât a Cristinei Guseth în Justiție. Doamna a comentat pe seama justiției, iar Dâncu se poate lăuda că a luat la ”dezvoltarea” picior prin mai toate regiunile țării. Atât! În rest, ce Dezvoltare și ce Justiție? Amândoi ilustrează mai degrabă noțiunea de neprofesionalism politicos și activ decât cea de pricepere dovedită. Într-un fel, propunerea lor la Dezvoltare și Justiție ar fi similară cu numirea acelorași la Sport și la Sănătate. Punct.
Cristina Guseth, director etern la Freedom House România, un soi de crac local al Freedom House de care americanii trebuie să fi uitat de cel puțin un deceniu, nu merită comentată prea mult. Doamna aceasta agitată și destul de înțepată declara României Libere că Justiţia ”se poate redresa cu ajutorul modelelor personale”. Na-ți-o frântă că ți-am dres-o! Exact pentru redresare, Justiția română este chemată să ia modelul Cristinei Guseth, urmând ca în cel mai scurt timp să devină și ea cel mai sforar și băsit teritoriu al societății. Dacă Monica Macovei ar fi fost propusă pe același post am fi fost într-o situație similară sau chiar nițel mai bună.
Un ultim exemplu. La Sănătate a fost propus Andrei Baciu. Știți ce înseamnă asta? În nici un caz profesionalism, ci sforăreală grosolană. Fie Dacian Cioloș nu este sănătos, fie este aerian și în spatele său liberalii se joacă de-a scrisul în țărână?! Cea mai nevinovată propunere a lui Cioloș, acest Andrei Baciu, trădează și cea mai cumplită neseriozitate. După cursa arșilor și răniților prin spitalele României și ale Europei, Iohannis și Cioloș propun la Sănătate un june absolvent de medicină care a terminat facultatea în 2011 și a plecat la o rezidență la Rouen, în domeniul chirurgiei vasculare. Se zice că n-ar fi încheiat-o pentru că junele medic neterminat ar fi sărit în zona afacerilor private, ocupându-se de introducerea pe piață a unui aparat (ECMO, un soi de plămân artificial) în dotarea spitalelor din România în care funcționa deja de o vreme. Junele nostru s-a lansat cică prin intermediul unei asociații, un soi de paravan amărât conceput pe post de vehicul de promovare a lui Cristian Bușoi. Deci SOS – Drepturile Pacienților sau cum Dumnezeu s-o fi numind asociația nu ni l-a arătat niciodată pe Andrei Baciu la față, ci pe bietul Cristian Bușoi, atât de invizibil și de nesemnificativ și el încât pentru a fi văzut a fost spânzurat de inițialele unei asociații și cărat în spate la mai toate emisiunile de la Antena 3. Așadar Dacian Cioloș sacrifică numirea unui ministru la Sănătate pentru ambițiile politice ale lui moșmondel Bușoi. Sau pentru contribuțiile sale la alegerea lui Iohannis sau pentru mândria SRI de a avea un studinte într-un guvern de fantome.
Mulțumesc frumos! Mie îmi ajunge această rețetă și nu o mai degust până la capăt!
PS: Cu susținerea PSD-ului la trecerea Guvernului Cioloș s-ar putea să treacă și condamnarea lui Liviu Dragnea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.