Guvernul maghiarizării României?

Mare surpriză mare, trecută cu vederea de Guvernul României! Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind nevoia unor modificări în Constituţia Ungariei, cea care urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2012. Rezoluţia Parlamentului European solicită (după Recomandarea Comisiei de la Veneţia) ca Ungaria să arate explicit în textul constituţiei sale, inclusiv în Preambulul acesteia, că „respectă integritatea teritorială a altor state atunci când va încerca să-i sprijine pe maghiarii din străinătate”. Recomandarea Comisiei de la Veneţia (apărută cu două săptămâni înainte) precizează că „responsabilitatea pentru protecţia minorităţilor revine, în primul rând, statelor în care acestea locuiesc”.

În legătură cu „drepturile colective”, Comisia de la Veneţia a precizat că textul Convenţiei-Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale „nu prevede drepturi colective pentru minorităţile naţionale”. Ca atare, introducerea acestora pe teritoriul Ungariei este o problemă internă, dar încercarea de a le extinde în afara graniţelor sale este de neacceptat. Reglementarea drepturilor minorităţilor care trăiesc pe teritoriul unui stat este un drept exclusiv al acestuia. Aşadar, Parlamentul de la Budapesta trebuie să iniţieze modificarea Constituţiei Republicii Ungare.

Cu alte cuvinte, instituţii ale Uniunii Europene se opun proiectului de autonomie ţesut cu migală de Guvernul Ungariei, de Laszlo Tokes şi de UDMR. Autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, indiferent cum ar fi ea formulată, nu se încadrează în normele europene privind drepturile minorităţilor.

Marea noastră mirare vine de la faptul că, în ciuda acestor alunecări periculoase pentru integritatea statului român, preşedintele şi guvernul au tăcut chitic. Ministerul de Externe s-a complăcut şi el în aceeaşi atitudine ambiguă, lăsând adeseori impresia că bălmăjeala sa, ca şi cea a Guvernului şi a Preşedinţiei, vine de la negocierile politice purtate cu UDMR. Începe să fie din ce în ce mai clar că la sau în preajma Congresului UDMR de la Oradea au fost negociate câteva concesii majore pentru minoritatea maghiară. Niciodată acestea nu au fost aduse la cunoştinţa publicului larg. În schimb, pas cu pas, UDMR s-a apropiat de ţelurile sale, în ultima vreme formulate mult mai explicit decât înainte. Iar România condusă cu o dezinvoltură reformatoare a început să se depărteze vizibil de idealurile naţionale de la începutul secolului al XX-lea. Proiectul şocant de împărţire administrativ-teritorială, lansat de preşedintele Traian Băsescu şi de PDL (sub aparenţa unei adecvări pentru absorbţia fondurilor europene!?), pare a reprezenta o pregătire pentru apariţia unor asemenea instituţii maghiare pe teritoriul României.

Asta şi explică tăcerea regimului Băsescu după Rezoluţia Parlamentului European. Ca să rămână la putere, adică să fie susţinut de parlamentarii UDMR, guvernul Boc ar putea accepta inclusiv maghiarizarea unei importante părţi din teritoriul României. Cel puţin, a regiunii de nord-vest!

De ce tace România în periculosul subiect al drepturilor colective pentru minorităţi? Parlamentul Europei pare a fi o instituţie mai devotată României decât preşedintele şi guvernul ei!