SF Politic – Hai să fim serioși!

Să fie clar, mă sună Ion Iliescu și mă face cu ou și cu oțet. Adică de ce fac eu caterincă ficțională pe tema PSD? Ion Iliescu îmi spune de la obraz că e valabil și pentru PNL: Da, Ion Iliescu îi apără pe cei de la PNL: E o vară cam nebună, pandemică și Ion Iliescu, plin de diplomație, apără toate forțele politice din România. Legătura telefonică se întrerupe brusc, a trecut o cometă, a bulversat satelitul. Cobor după țigări. Vânzătoarea, cu mască pe față, grijulie, bună cetățeancă, mă ia la rost, îmi ia temperatura. E un fel de joacă periculoasă povestea asta cu scanerul termometric, dă forță și putere cui n-avea forță și putere. Intru cu chiu cu vai în mica băcănie, mă zgâiesc după țigări. La Antena 3 sau Anatema 3, niște șmecheri dezbat aspectul politicii la zi. Politica Întunecată? Îmi vine să râd. Corectitudine Politică. În Politică. Iar în Astronomie? Materia Întunecată și Energia Întunecată se află, ca expresie și titulatură într-un veritabil impas. Putem vorbi de Procese și de Relații. În rest, nu e nimic, nici Bufnilă, nici Premiul Nobel nici rahatul ăsta ridicol de Covid 19, nici Pol Pot, nici Fidel Castro, nici Madonna, nici Eminem, nici AC/DC, nici Bill Gates, nici SIE, nici CIA, nici FSB, mă rog, mai nimic. Procesele și Relațiile definesc tot ceea ce este și este într-o dinamică aiuritoare, universul fiind asemenea unui ocean. MI și EI ar putea fi expresia unui Proces nicidecum un ceva în sine, o formă, o consistență. Everestul e haios nu prin aparenta sa consistență ci prin protuberanța lui vălurită de care ne agățăm periculos aspirând către un iluzoriu înalt. Așa cum Nobelul, alegerile locale, Romconul, Euroconul, Iohannis, Arafat, Orban, Băsescu, Iliescu, Moscova, Washington, Racheta Atomică, musca țețe, crocodilul Bonifaciu sau Margareta care se dă cu trotineta și toată gașca asta ridicolă de looooseri ficționali de pe la toate casele de producție editorială gen Humanitas, Tritonic sau Nemira sau de la Guvern sau de la Parlament sau de la Președenție nu este un fiind în sine ci doar o străfulgerare mioapă în marele val al universului. Vă prețuiesc metalurgic, vorbindu-vă de pe marginea Diagramei Fier-Carbon sau, mă rog, de pe puntea unui vas de război de pe care lansez de ani și ani torpilă după torpilă. Vă îmbrățișez cu drag. Nu e voie. Cum adică, nu e voie? Cobor scările, o apuc spre Luterană, mă văz cu niște amici, amicii zic să mergem să bem o halbă pe terasă, da, dar numai bere nefiltrată. În sfârșit, dau peste Orwell care tocmai își lansează romanul utopic la noi pe bulevard. Pe bulevard sunt cu toții, naționaliștii ramoliți, patrioții murați, ăia care fac propagandă pentru ruși, ăia care fac propagandă pentru americani, ăia care fac propagandă pentru nemți, mă rog, mai lipsesc fanarioții, tătarii și niște cumani acolo pentru impresia artistică. Cam asta e, hai să fim serioși!