Înaintea războiului din Golf, început în februarie 2026, puțin peste o cincime din petrolul mondial tranzita prin strâmtoarea Hormuz și prin Bab el-Mandeb, intrarea din Golful Aden în Marea Roșie. Acum, prin strâmtoarea dintre Iran și Oman trece doar 5% din petrolul comercializat în lume. Nu înseamnă că petrolul a dispărut, ci că este transportat pe alte rute.
Petrolul a găsit drumuri ocolitoare
Două dintre rutele alternative sunt conducta Est-Vest din Arabia Saudită, care transportă petrol pe țărmul Mării Roșii, și strâmtoarea Bab El Mandeb. Volumul este mult mai redus, dar extrem de important pentru piața globală. 5 milioane de barili pe zi prin conducta saudită și un tranzit de peste 8 milioane de barili pe zi la intrarea în Marea Roșie, o crestere de peste 80% față de situația de dinaintea războiului din Golful Persic. O a treia variantă este transferul petrolului de la navă la navă, după traversarea clandestină a Hormuzului. Însă este o variantă mai riscantă, pe fondul intensificării atacurilor SUA și Iranului asupra petrolierelor din Golf.
Houthii amenință noua rută petrolieră
Acum, și aceste alternative sunt amenințate. Rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, încearcă să își consolideze controlul asupra strâmtorii Bab el-Mandeb și, procedând astfel, au reaprins războiul civil din Yemen. Pe 10 septembrie, au escaladat conflictul prin capturarea orașului-port strategic Mocha, la câțiva zeci de kilometri de zona cea mai nevralgică a strâmtorii din Cornul Africii. Pe termen scurt, controlul exercitat de Houthi asupra unor întinse zone de pe coasta sudică a Yemenului ar putea amenința serios aprovizionarea cu petrol provenită din Arabia Saudită.
Conducta saudită, următoarea țintă?
În plus, imaginile din satelit și datele NASA indică posibile semne că rebelii Houthi ar fi atacat conducta petrolieră Est-Vest a Arabiei Saudite. Nu există însă confirmare independentă. Un nor de fum și anomalii termice au fost detectate în zonă, scrie Gulf News. Conducta Est-Vest, de circa 1.200 km, leagă facilitățile petroliere din estul Arabiei Saudite de Yanbu, la Marea Roșie. Importanța sa a crescut în războiul SUA-Iran, oferind o rută alternativă Strâmtorii Hormuz. Cu o capacitate de 7 mil. barili pe zi, conducta este strategică, iar exporturile prin Yanbu au ajuns la circa 3,7 mil. barili pe zi.
Arabia Saudită, forțată să reducă producția
Potrivit Associated Press, traficul maritim prin Bab el-Mandab a scăzut deja cu aproximativ 60% din cauza atacurilor houthi de dinaintea capturării portului amintit. În paralel, traficul prin Strâmtoarea Hormuz s-a prăbușit. Reuters a raportat doar 7 nave miercuri, față de media de 14 în ultimele 10 zile.
Un precedent periculos pentru comerțul mondial
Dacă Arabia Saudită nu își poate exporta petrolul, va fi nevoită să reducă producția. Aceasta a scăzut de la 8,1 la 6,2 mil. barili/zi între iulie și august, iar exporturile cu 2 mil. barili/zi. Scăderea producției duce la creșterea și mai accentuata a prețului petrolului. Petrolul Brent a urcat la circa 108 de dolari pe baril, iar benzina și motorina s-ar putea scumpi si mai mult. La fel și kerosenul, unde UE este in acest moment dependentă de importuri din Nigeria. Problema este că marea rafinărie nigeriană Dangote, de la lângă Lagos, începe să fie luată în colimator pe plan intern. În vreme ce exportă în Europa, marele producător de petrol Nigeria se confruntă cu o criză a combustibilului chiar acasă, iar alegerile prezidențiale sunt programate peste cinci luni.
Consecințele pe termen lung par cele mai grave. Iranul încearcă să preia controlul unei rute maritime strategice și cea mai mare putere a lumii nu-l poate opri. Ce ar împiedica alte state sau grupări să facă același lucru? După Hormuz și Bab el-Mandeb, ar putea urma Strâmtoarea Malacca. Pe acest fond, prețul pe ziua de navigare a unui petrolier mare din zona Golfului până în Asia a ajuns la 800.000 de dolari. Pentru un voiaj de circa 30 de zile, reprezintă peste 10% din valoarea încărcăturii de țiței. La aceasta se adaugă asigurările.
Hormuz se închide pentru agresorul occidental și pentru acoliții săi; ea rămâne deschisă pentru orice stat care nu sprijină agresiunea față de Iran.