Ia românească a cucerit lumea prin: culoare, eleganță și rafinament

Adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc i se datorează Reginei Elisabeta, care a încurajat doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional.

Ia românească a cucerit lumea prin: culoare, eleganță și rafinament

Adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc i se datorează Reginei Elisabeta, care a încurajat doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional.

Regina Maria iubea deopotriva portul popular si stilul Art Nouveau

Ia, caracteristică portului naţional românesc, făcută din pânză şi împodobită cu alese cusături, este matricea noastră culturală, un simbol al identităţii şi al creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi.

Materialele tradiţionale şi motivele aplicate (flori, fluturi sau elemente geometrice) reflectă şi astăzi conservarea moştenirii ancestrale, transmisă din generaţie în generaţie.

Pentru că trăim în secolul al XXI-lea, marcat de globalizare, dar şi de dorinţa acută de păstrare a identităţii, asociaţia non-profit La Blouse Roumaine a propus, de sărbătoarea Sânzienelor, Ziua Universală a Iei, care a căpătat amploare internaţională graţie La Blouse Roumaine on-line community. Românii din toată lumea văd în acest element al costumului popular un simbol al identităţii şi creativităţii populare româneşti.

În 21 ianuarie 2013, La Blouse Roumaine a propus ca ziua de 24 iunie, Sânzienele, să marcheze celebrarea iei româneşti. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit, încă din primul an, pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume. În afara României, evenimentul a cuprins oraşe din Franţa, Grecia, Statele Unite, Spania, Italia, Irlanda, Serbia, Norvegia, Indonezia, Germania, Olanda, Belgia…

Croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus, ia este de fapt o cămaşă de sărbătoare, din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu broderii. Tehnica decorării ei s-a transmis de la o generaţie la alta. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură.

Principese, regine, boieroaice au apreciat-o, de-a lungul timpului, la fel de mult ca pe realizările marilor case de modă ale vremii. Fineţea şi eleganţa materialelor folosite, croiul şi armonia cromatică au făcut din această piesă vestimentară, de multe ori, obiect de artă.

Adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc i se datorează Reginei Elisabeta, care a încurajat doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional. „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, lucrând la războiul de ţesut?”, scria Regina în introducerea la cartea The Art of Tatting, scrisă de prietena sa, Lady Katerin Hoare, apărută la Londra în 1910. Un portret al ei, semnat de pictorul american George Healy, o prezintă, de altfel, în costumul naţional de Muscel.

George Healy, Portretul Reginei Elisabeta in costum popular romanesc

Costumul naţional devenise o piesă de vestimentaţie nelipsită din garderoba doamnelor şi a tinerelor fete. Anuarul naţional al României pe anul 1903 indică patru adrese de unde se puteau achiziţiona costume naţionale. Vestita firmă “Djaburov” şi Bazarul Societăţii “Furnica”, aflată sub patronajul reginei Elisabeta, erau cele mai importante.

Dar cea care a “promovat”, cum am spune astăzi, ia de la portul popular la “fashion” a fost Regina Maria.

În a doua jumătate a secolului XIX se întâmplă ceva deosebit. La noi se instaurează o dinastie străină care este fermecată de acest costum popular. În momentul în care Regina Maria se îmbracă în costum popular, boieroaicele fac la fel. Chiar sunt obligate, pentru că în invitaţiile la palat se preciza ca ţinuta obligatorie să fie portul popular”, afirma istoricul Georgeta Filitti, amintind că, până la Primul Război Mondial, costumul românesc cunoaşte o strălucire deosebită: se comandă, se cumpără, se exportă în străinătate, se fac filmări, ajungând în rândul elitelor.

Regina Maria apare singură, alături de membri ai familiei regale sau de doamnele de la curte, în minunate straie tradiţionale, pe care a dorit să le facă cunoscute întregii lumi.

Primul concurs de frumuseţe de pe teritoriul României, la Expoziţia Jubiliară organizată în 1906 în parcul Filaret din Bucureşti, a fost câştigat de o tânără din Sălişte, îmbrăcată într-un splendid costum popular.

Ceva mai târziu, în 1940, Henri Matisse termina pictura La blouse roumaine, începută în 1939, inspirată de iile româneşti dăruite de pictorul Theodor Pallady.

El se înscrie, de altfel, într-o serie de opere cu acest subiect. Motivul iniţial al tinerei cu un corsaj extrem de larg s-a păstrat de la început până la sfârşit. Pictorul s-a întors însă de mai multe ori la fond, eliminând treptat decorul de flori şi fotoliul pentru a lăsa figura şi mânecile să invadeze tot spaţiul. Această piesă vestimentară, remarcabilă atât prin mânecile sale bufante, cât şi prin albul decorat cu motive geometrice şi vegetale, leagă printre altele două opere ale artistului „Bluza românească” şi „Visul”. Matisse îi mărturisea lui Pallady într-o scrisoare că realizarea „Visului” a durat un an.

Fotografii din perioada interbelică, din colecţia britanicei Beryl de Zoete, alături de o incursiune în imagini a iei până la colecţiile vestimentare semnate de Yves Saint Laurent şi Tom Ford, au făcut istorie.

Ea comportă, încifrate în ornamente, aspiraţiile de bine, de fericire şi de frumuseţe ale poporului nostru. O îmbrăcăm pentru a ne confunda cu toţi acei care au contribuit la afirmarea noastră istorică. Este marca noastră identitară, care ne etalează cu toată demnitatea în rândul popoarelor lumii”, declara dr. conf. univ. Varvara Buzilă.

Şi anul acesta, Ziua Internaţională a Iei a fost sărbătorită atât în ţară, cât şi în străinătate.

Chiar și în timpul pandemiei, ia românească renaște mai seducătoare

Institutul Cultural Român de la Londra: Creații moderne inspirate din portul popular

Anul acesta, programul a cuprins premiera unui film de explicare a elementelor constitutive ale iei, realizat în parteneriat Muzeul Țăranului Român, o conversație live cu designerul vestimentar Adrian Oianu, ale cărui colecții se inspiră din portul popular, o prezentare a Ioanei Corduneanu, de la Asociația „Semne cusute”, iar seara, ICR Londra a găzduit, online, ceremonia de premiere a câștigătorilor concursului „Capitala britanică a iei românești”, în prezența ambasadorului României, E.S. Dan Mihalache, și a Andreei Tănăsescu, fondatoarea comunității „La Blouse Roumaine”. Evenimentele au fost organizate în parteneriat cu Muzeul Țăranului Român și Ambasada României în Marea Britanie.

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir“ de la Istanbul: Patrimoniul românesc, pus în valoare de Ziua Iei

Proiectul „Ziua Universală a Iei, sărbătorită la Istanbul“, constând în prezentarea unor obiecte de patrimoniu cultural românesc, s-a desfășurat în perioada 24-26 iunie. Au fost distribuite fotografii cu elementele de patrimoniu (cămăși cu altiță, maramă și podoabă de mărgele, paftale), puse la dispoziție de Muzeul Țăranului Român (MȚR), însoțite de o scurtă descriere în limba turcă.

Institutul Cultural Român de la Lisabona: Simbolistica iei, reper identitar

O serie de materiale video realizate exclusiv pentru Ziua Universală a Iei, de Institutul Cultural Român de la Lisabona și Ambasada României în Republica Portugheză, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“ din București, a cuprins o prezentare a simbolisticii iei și a modalităților de realizare a acesteia, susținută de directorul Muzeului Național al Satului, Paula Popoiu, imagini de arhivă, precum și o evocare a unora dintre cele mai reprezentative evenimente dedicate costumului popular românesc din ultimii ani în Portugalia.

Institutul Cultural Român de la Madrid: Ia românească – de la tradiție la modernitate

Prezentarea expoziției „Colecția etnografică Marius Matei” este proiectul reprezentanței din Spania care a marcat Ziua Universală a Iei în data de 24 iunie. Au fost prezentate 21 de piese unicat din colecţia particulară etnografică „Marius Matei” (Giroc, judeţul Timiş), care pun în valoare fondul excepţional de costume populare din zona Banatului: ansambluri vestimentare și podoabe de aur și argint purtate de femei la zile de sărbătoare, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Institutul Cultural Român de la New York: Dialog cu inițiatoarea mișcării „La Blouse Roumaine”

Andreea Tănăsescu, antreprenor cultural, fondatoarea comunității „La Blouse Roumaine”, dedicată promovării în lume a iei românești, va dialoga online, în limba engleză, cu directorul ICR New York, Dorian Branea, pe tema „Cultura română ca strategie online”, în seria de conferințe „Leon Feraru”.

Institutul Cultural Român de la Paris: Jazz inspirat din folclorul românesc

Pianista Ramona Horvath a concertat la invitația reprezentanței ICR din Franța, pentru a marca Ziua Universală a Iei. Interpreta a ales două piese din repertoriul său, Mahala si La Horă, variații jazz inspirate din folclorul românesc. Proiectul va pune în valoare atât veșmântul tradițional românesc, prin alegerea vestimentară a pianistei, cât și muzica tradițională românească, prin reintrepretarea ei în cheie modernă.

Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția: Povești din atelierul unei țesătoare 

Elena Pascu, țesătoare de ii din satul Mălâncrav, județul Sibiu, a prezentar iile pe care le are în lucru, evidențiind croiala și elementele decorative ale cămășilor tradiționale femeiești din zona Sibiului, a Târnavelor și din zona Brașovului, precum și alte accesorii specifice portului tradițional românesc din centrul țării. Scurtmetrajul aduce în atenția privitorilor aspecte practice ale procesului de pregătire a pânzei care urmează să devină ie. 

Institutul Cultural Român de la Varșovia: Ii, doine, hore, învârtite

Cu ocazia Zilei Universale a Iei, reprezentanța ICR din Polonia a promovat o expoziție dedicată portului tradițional românesc, ce cuprinde 27 de artefacte vestimentare din colecția Muzeului Țăranului Român și este parte a unei expoziții marca Google Arts & Culture, We Wear Culture, dedicată modei și stilului. Piesele prezentate în expoziția MNȚR sunt însoțite de o coloană sonoră din colecția „Ethnophonie” a Muzeului Național al Țăranului Român: doine, hore, învârtite, brâuri.

De asemenea, Institutul Cultural Român de la Tel Aviv a promovat campania derulată de comunitatea „La Blouse Roumaine” cu ocazia Zilei Universale a Iei, lansând tuturor israelienilor cu rădăcini românești sau iubitori de România invitația de a participa la crearea unei expoziții online, iar Institutul Cultural Român de la Stockholm a prezentat un episod al seriei de tururi online #călătorimdeacasă, având tema ia tradiţională românească, în parteneriat cu Experience Transylvania.

Povestea iei românești este una milenară, având o istorie foarte veche. Originea acestei piese nu poate fi stabilită cu exactitate, în schimb simbolurile dispuse pe ea sunt regăsite pe vasele ceramice ale Cucutenilor, o cultură veche de șase milenii. În trecut, cămașa avea mai mult decât o semnificație estetică, ea fiind plină de simboluri magice menite să ferească purtătorul de spiritele rele sau farmece“, afirmă etnograful Marius Matei, colaborator al ICR Madrid la realizarea proiectului de anul acesta. Printre pictorii renumiți care au reprodus ia în lucrările lor se numără Henri Matisse, Nicolae Tonitza, Camil Ressu sau Ion Theodorescu-Sion. Pe podiumurile caselor de modă, ia a inspirat creatori celebri precum Yves Saint Laurent (cel care, în 1981, a lansat o colecție inspirată de tabloul La blouse Roumaine), Jean-Paul Gaultier, Oscar de la Renta, Carolina Herrera sau Prada.

Sânziene, Sărbătoare și veșmânt la Roma

Accademia di Romania in Roma, cu patronajul Ambasadei României în Italia și în parteneriat cu creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București șiAsociația Culturală „Isvor” din București, a sărbătorit Ziua Universală a Iei 2020 printr-o serie de proiecte din diferite domenii precum: literatură, muzică și film – proiecte ce vor fi prezentate pe pagina Facebook a instituției.

Sînziana Popescu „este o Pasăre Măiastra, care a ales să locuiască pe un Târâm Fermecat ca să-i apere pe cititorii mici și mari de orice pericol, căci, în folclorul românesc, cum bine știți, Strigoii, Ielele, Zmeii, Căpcăunii sau Solomonarii pândesc la fiecare colț și capăt de rând ca să atace bunul mers al lucrurilor. Până să înceapă această aventură, Sînziana Popescu a poposit și în teatru, iar piesele ei pentru copii au fost premiate, traduse și jucate pe scene mari în toată țara sau la Teatrul Național Radiofonic. În afară de seria Andilandi, a scris și cărți bogat ilustrate: Mașinuța curcubeuExperimentul Martinel (Editura Pionier Press, 2018) și Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii (Editura Pandora M, 2017). De asemenea,volumul Andilandi. Călătoria lui Vlad pe celălalt tărâma fost publicat în 2015 în traducerea Sarei Salone, cu ilustrații realizate de Luca Clemente.Sînziana Popescu continuă să scrie cărți pentru copii, să țină ateliere și lecturi publice. Mai multe informații despre activitatea ei se găsesc pe www.andilandi.ro, la un click distanță de un zbor de poveste!”

Sara Salone a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității de Studii din Udine. A tradus din limba română câteva poezii ale Smarandei Vornicu și câteva povești de Grigore Vieru pentru Concursul Internațional „Estroverso”. Înainte de a traduce primul volum al seriei „Andilandi”, „Andilandi. Il viaggio di Vald nel Mondo-di-là/ Andilandi. Călătoria lui Vlad pe celălalt tărâm”,volum publicat în 2015, a obținut o bursă de studii pentru traducători în formare, oferită de Institutul Cultural Român din București

În cadrul proiectului „Muzicieni români la Roma: stagiunea muzicală virtuală a Accademia di Romania in Roma”, Ansamblul Imago Mundi, cunoscut publicului pentru revalorificarea instrumentelor și a armoniilor vechi și a celor tradiționale românești,  a prezentat, prin intermediul unei înregistrări, piesa Doina Oltului. Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Asociația Culturală „Isvor” din București și promovat de Radio România Muzical.

Prezentarea în premieră a scurtmetrajului Sânziene. Sărbătoare și veșmânt realizat de Iulia Gorneanu. Materialul prezintă parcursul costumului tradițional feminin care a tradus statutul social al femeii și relația ei cu lumea înconjurătoare, văzută și nevăzută încă din cele mai vechi timpuri: “Luna iunie este timpul magic în care IA – asemenea zeițelor din vechime – renaște mai frumoasă, mai majestuoasă, mai seducătoare.Ne ajută să comunicăm o stare specială, ne dă identitate și aripi. Povestea IEI este povestea noastră iar noi o împărtășim acum întregii lumi.” (Iulia Gorneanu). Evenimentul este realizat în parteneriat cu creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București.

Iulia Gorneanu este din Viștea de Sus, Țara Făgărașului. După încheierea studiilor universitare (Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (spaniolă – română) a lucrat patru ani în mediul academic, ca asistent universitar, apoi la Ambasadele Ecuador și Peru, aproape paisprezece ani. Începând cu 2007, a făcut parte din echipa de teren a emisiunii „La porțile ceriului”, difuzată pe TVR Cultural și TVR Internațional. În paralel cu proiectul de televiziune, a publicat săptămânal editoriale în Jurnalul Național pe teme de ritual țărănesc, ceremonial, limbaj al țesăturilor, calendar popular, mitologie și muzică tradițională. În perioada 2012-2014 a fost Director Artistic al Galeriei de Artă Galateca, iar din 2013 până în mai 2016, documentarist al emisiunii „Drumul lui Leșe” (TVR 2). În 2015 a inițiat campania „Salvează o ie, salvează o frântură de Românie”, susținută de IA Sibiu și comunitatea La Blouse Roumaine, premierea câștigătorilor având loc la Muzeul Astra, de Ziua Universală a Iei. Prin programul Artă contra Drog, a ținut conferințe și a prezentat expoziția „Veșmântul țărănesc de la arhaic la fashion” în zece orașe universitare din țară, încercând să demonstreze că piesele autentice din costumul tradițional pot fi integrate în ținute urbane, fără a se interveni asupra structurii și formei lor. Parte a aceluiași demers a fost inițierea festivalului „Heritage. Music and Fashion Festival” de la Baia Mare. În 2016 și-a expus colecția la Muzeul Național Cotroceni, într-o expoziție dedicată Reginei Maria a României. Apoi, s-a alăturat echipei care a pregătit candidatura orașului finalist Baia Mare, la titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Distribuie articolul pe:

15 comentarii

  1. Vezi tovule ca ,,ia” se scrie corect: ,,iya”, ,,yia”, sau ,,yya”.Tzie care varinata-ti place?…..[Leo]

  2. &M , sau : acea parte a…, aceea care…, fiind sigur ca …, știind unde…, doi copii care…, copiii nostri…,
    vom fi atenti…, fii cuminte… , fiii mamelor… . Ca sa nu mai spun de odata(simultan) si o data(in timp) , de numai(conditionat) si nu mai ( negatie , nu mai bate toba). E grea romana asta ! Ma indoiesc ca cei tineri au idee de cele de mai sus ! Poate nu-i asa dar , ma indoiesc !

  3. Pt. destui care se baga in vorba fara a cunoaste exact : limba romana este o limba fonetica , adica se citeste cum se scrie , iar ortografia este fonemica , adica se scrie cum se aude . Deci , una este ierbar , ienicer , iele si alta iie , iile noastre , etc..

  4. Bine ca nu ne inveti ca ,,Ia” este cu doi de ,,i” din care unul ar fi Ygrec! O fi limba romana limba fonetica, dar nici chiar cum cred ungurii…..[Leo]

  5. @Herodot:mai,iunie,iulie, studiaza !
    Citeste si invata,mon bebe:
    „Formele flexionare ale cuvîntului IE sunt următoarele, după normele ortografice actuale:

    IE, forma singular nearticulată,” Mi-am cumpărat o ie”

    IA, forma articulată de nominativ singular”Aceasta este ia mea ”

    IEI, genitiv-dativul singular, „Mânecile iei sunt suflecate”

    IILE, forma de nominativ plural articulată, „Sunt noi iile acestea”

    IILOR, forma de genitiv-dativ plural articulată, „Culorile iilor sunt discrete”

    II, forma de plural nearticulat, „Mi-au plăcut aceste ii”Revenim la numele cămeșii: nu cumva ar trebui să-l scriem prin introducerea literei i ca semn pentru semivocala care se aude destul de bine: iie, iia, iiei, iilor.

    Numărul vocalelor unui cuvînt este egal cu numărul silabelor. În cuvînul iie, avem două vocale, i și e, în iia avem vocalele i și a, în iiei, vocalele i și e, în iilor avem vocalele i și o. În ii avem o singură silabă, deci o singură vocală, primul i, următorul este semivocală. În felul acesta evităm o inconsecvență destul de supărătoare pe care o tolerează actualele reguli academice”
    Fara suparare,da? Pupici!

  6. Corect: ia, ie, iei, deși se aud 2 „i”, conform DOOM! „E”, ca și „a” vocalic, precedați de un „i” tot vocală plenisonă, cere înmuiere cu un „i” semivocalic, pronunțat(doar) în diftong: „iia” sau „iie”. În rest, pentru pertinență, e bine să ne documentăm, înainte de a sări cu capul în bazinul gol! Românește, nu zici hop înainte de a sări! Pentru că ai și spectatori, pe care nu e bine să-i dezinformezi sau dezamăgești, stricându-le dispoziția!

  7. 1.În cultură NU merge nivelarea cu buldozerul! Există diferențe fine între crono-topuri locale, cum ar fi satele, fiecare cu „matricea sa stilistică”, iar pe altiță este pecetea sau amprenta celei care a cusut-o, cumva o scriere diferențială! 2.Cine n-a citit cel puțin „Dacia preistorică” a lui Nicolae Densusianu, NU are idee de ce există un supra specific balcanic, extins mult dincolo de peninsulă, în Anatolia, Creta, Levant, dincolo de Bug și Nipru în Caucaz, în nord până-n țările Baltice și Scandinavia(Dania din Danaos?!… Chiar de Ziua Iei, de Sânzâiene, a fost Sf. Niceta Remesianul sau Nikita(biruitorul) Ro-mesianul(Ro-Moesia sau Re-Mesia!), din Dacia Mediterranea, adică din „ținutul Borei”, sudul lui Okeanos Potamus(Dunăre), numită și Dacia Rhipensis, adică pogorâtă din Nord, din… Hyper-Bora, Montes Rhipaei(Râpoși?!) nefiind altceva decât Carpații, în timp ce Rem sunt Balcanii! Pontul Euxin se numea Marea Getică, Okeanos Potamus, ptc era înconjurată numai de geți, iar masa-geții au ajuns până-n nordul Indiei, unde, în Punjab, cca 80 milioane vorbesc o… romanoidă arhaică, anterioară latinei vulgare aduse de romani în Dacia, idee prezentă și-n fragmente din Jurnalul(pierdut) al lui Traian, că limba daco-geților ca și a traco-ilirilor, era o romanoidă arhaică, coborâtoare din pelasga… bellaginilor(Bell-asci = Fiii sau Copiii Soarelui!) comună, idiom indo-european! Deci ușurel de tot cu pianul pe scări, până NU ne informăm cu acribie! Scrisul de pe ii, covoare, ștergare, porți, ouă încondeiate este un scris simbolic, asemănător cu cel de la Tărtăria-Vincha!

  8. @Zoil: sau ai tasta gresit
    si, de fapt, esti Zoli, alias, Marele(sanchi) Urs.
    Ce pot sa-ti spun? Plimba
    ursu’…

  9. @Ia este balcanica :Henry Matisse are o pictura celebra cu o dama in ie „La Blouse Roumaine” probabil stia el ce stia !
    Iti dau alte exemple:
    1.buciumul/tulnicul din latinescul buccinum/ este acelasi instrument incepand din Carpati,Alpi,Apenini,Anzi,Himalaia,Tibet
    2.extragerea si prelucrarea aurului-aceleasi metode de mii de ani pe toate continentele populate (mai putin Australia)
    3.aceiasi arhitectura a templelor in Sri Lanka si America Centrala ..
    4.razboiul de tesut de mii de ani similar de la un capat la altul al lumii
    Oare de ce si cum,aceleasi tehnologii,aceiasi arta si aceleasi instrumente ?
    Cand inul,canepa,lana si bumbacul,inclusiv pielea si blana animalelor, sunt utilizate ca materiale pentru haine cu aceleasi inflorituri de mii de ani,mai peste tot in lume,ce mai putem spune ….

  10. „Ia românească … „. Ce sa vezi, „ia” ! H’alal, h’academie ! Te mai destupa le creiere, h’academio, ca bani incasezi la greu !!!

  11. Nu stiu cat de romaneasca este ia nostra, din moment ce o gasim cu motive asemantoare in toate tarile balcanice, inclusiv in Turcia. Motive populare f asemanatoare se mai gasesc si in Mexic.
    Fara indoiala ca in comparatie cu portul popular anost din tarile occidental-europene, portul popular romanesc este la ani-lumina distantza ca frumusetze si arta. Nici nu ma mir ca ia noastra este copiata de mari case de moda.
    Tzin sa mentionez frumusetea deosebita a costumelor nationale bulgaresti……[Leo]

  12. In valea regilor getu din Bulgaria locuita acum 2500 ani de daco-getii din Moshia in limba geta sau Messia in limba greaca…exista un mormant al regelui get si in acelt mormant niste picturi pe pereti cu femei geto-dace imbracate identic cu portul popular romanesc si IA de in daco-getic. Acum 2500 de ani daco getii locuiau din nordul Greciei pana in nordul Romaniei de azi si de la Nistru pan la Tissa.

  13. „Povestea iei românești este una milenară, având o istorie foarte veche. Originea(preistorică multimilenară, de peste 7-8 milenii), în schimb simbolurile dispuse pe ea sunt regăsite pe vasele ceramice ale Cucutenilor, o cultură veche de șase milenii”. Da, dincolo de snobismul jalnic a „La blouse roumanine”(NU pictorul ne-a înnobilat ia, ci EA l-a înnobilat pe bietul zugrav!), ia este depozitara unui tezaur multimilenar, în care, nu vegetația reprezentată, nu partea estetică, ci simbolurile încifrate sunt marea taină, încă nedescifrată, deși se știe că altița era BI al tinerelor fete sau gospodine, erau matricea stilistică a unui crono-topos, o altiță dintr-un sat era diferită de cea din satul vecin, la fel ca obiceiurile de Anul Nou, și era matrice de simboluri, așa cum sunt întâlnite pe ceramica de la Cucuteni, Hamangia… încoace, pe covoare, pe pereții din Bucovina(vezi comuna Ciocănești!), pe porți sau pe ouăle încondeiate! E un alfabet arhaic simbolic, contemporan sau precedând Tărtăria! Am avut surpriza să descifrez ATOMUL universal, ba chiar un… ciclotron pe ii foarte vechi, precum și simbolurile cosmice de pe pereții caselor din Bucovina! Foarte clare, deși încă enigme, sunt simbolurile de pe străvechi covoare oltenești! N-ar trebui să ne aventurăm neinițiați în domenii atât de elocvent-ascunse!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.