Foto-romanul a redevenit un tip de publicaţie în vogă în momentul de faţă. Genul îşi are originea în Italia de după război, în 1947, situându-se undeva la întâlnirea dintre cinema şi banda desenată. Potrivit legendei, a fost inventat de Cesare Zavattini, mare literat şi precursor al combinaţiei între forme expresive diferite, de la cele de prestigiu la cele mai populare, cum ar fi povestirile, după zgomotoşii ani ‘60 şi ‘70, ediţiilor “Sogno” şi “Lancio”. Foto-romanul căzuse în desuetudine, rămânând un fel de “soap-opera” a literaturii şi procedeelor multimedia, satisfăcând dorinţa de povestire de consum.
Dar, uneori, el reînvie, graţie unor realizări speciale, cum sunt cele ale artistei fotograf cosmopolite, româno-italiano-englezoaica Ileana Florescu, care transpune capodopere în foto-romane.
Cu o intuiţie formidabilă, fixând camera digitală pe tablouri vivante, ea obţine imagini echivalând textul scris. Extrem de ambiţioasă încercare, mai ales că a început cu “Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski, şi a continuat cu “Ferma animalelor” de Orwell, creând cam 12 asemenea foto-romane. Întreprindere dificilă şi pentru că presupune un actor care să rămână imobil ca într-o pictură. De fapt, plecând de la Dostoievski, Ileana Florescu a acceptat o adevărată provocare, ce a generat o expoziţie, inaugurată recent, la “Casa delle Letterature” din Roma, şi care va deveni, din luna noiembrie şi o carte “pentru masa de cafea”, intitulată “Io e Calliope”, publicată la Editura Elliot, de tipul celor atât de preţuite în saloanele intelectuale ale Romei.
“Primul meu fotoroman a fost «Crimă şi pedeapsă». Pentru că îmi plăcea ideea de a mă adresa acelor tineri care vor totul imediat, dar care nu fac nimic ca obţină ceea ce vor. Vor «imediat în capitală», dar rămân «cocoţaţi pe sacii de acasă», pentru a cita un fragment din dialogul purtat în foto-roman. Acest scurt şi concis extras exemplifica nucleul romanului şi era şi foarte actual”.
După Dostoievski a venit rândul lui Alberto Moravia, cu “Ambizioni sbagliate”, apoi al lui Turgheniev cu “Terra Vergine”, care a avut-o ca protagonistă pe Sabina Guzzanti, al „Micului Prinţ” al lui Saint-Exupéry. Un mare scriitor american, Russell Banks, a acceptat să interpreteze “Maestrul şi Margareta” de Bulgakov, în timp ce criticul de artă Diego Mormorio şi-a împrumutat figura lui “Don Quijote”, realizat în dormitorul fiului Ilenei. După doi ani de muncă, de la naşterea ideii, aceasta s-a concretizat graţie întâlnirii şi sugestiilor unui maestru al foto-romanelor de odinioară, Fabrizio Albertini. Cu sfaturile sale, cei doi au reuşit să provoace naşterea fotoromanului într-un nou gen.
