Nu am numărat de câte ori și cu ce ocazii Președintele României, domnul Nicușor Daniel Dan, a pronunțat cuvantul „reformă”: reforma administrativă, reforma justiției, reforma pensiilor speciale, reforma privind pensionarea magistraților, reforma în sistemul de pensii, reforma instituțiilor de mediu, reforma în educație, reforma administrației locale, reforma statului, reforma strategiei naționale de apărare, reforma fiscală, reforma politicii externe…
Într-un cuvânt, cum s-a exprimat chiar Președintele „o reformă temeinică”!
Nu este necesara o cercetare exhaustiva a istoriei omenirii privind un posibil precedent de realizare a unui pachet atat de complex de reforme pentru a putea afirma cu certitudine ca nu exista un astfel de precedent si pentru a afirma ca nu Romania va marca o astfel de premiera… Este suficient sa ne gandim ca precedentul locatar al Palatului Cotroceni a avut zece ani la dispozitie pentru a realiza unicul sau proiect, „Romania Educata”, esuat lamentabil cu actualul mandat al ministrului David, iar „reforma pensiilor” a fost, este si va fi cu siguranta leitmotivul tuturor guvernarilor!
Cum se explica atunci „betia de reforme” in care pare a se scalda Presedintele cu o placere cel putin stranie? Asemeni mangaierilor materne care atenueaza miraculos durerile si supararile copiilor micuti, cuvantul „reforma” in gura politicienilor capata valori de placebo, amplificate convingator de propaganda hibrida a mass-mediei… Sub alta forma dar cu acelasi continut, cetatenii sunt din nou indemnati sa se aseze linistiti la locurile lor…
Conceptul de reforma este divers definit in functie de surse, fara insa a diferi substantial: „schimbarea unui sistem, a unei organizatii, a unei legi in vederea imbunatatirii, eliminarii a ceea ce este gresit, nesatisfacator, corupt…” Numarul mare de reforme invocate la tot pasul de guvernanti constituie proba convingatoare ca, la ora actuala, in Romania, totul este gresit, nesatisfacator, corupt…
Masurile luate ocult in „coalitie” si publicate de Guvern nu au nimic in comun conceptului de reforma: abuzurile nu au fost stabilite pentru ca nu „nu mai avem vreme sa aratam cu degetul spre vinovati”, inviolabilitatea coruptiei este asigurata de preocuparea excesiva si epuizanta a magistratilor pentru mentinerea privilegiilor acordate de politicienii inspaimantati de perspectiva impactului cu justitia…
Diminuarea deficitului bugetar s-a facut pe seama diminuarii pensiilor contributive, majorarii T.V.A.-ului si cresterii costului vietii cetateanului mediu, masuri care nu imbunatatesc ci dimpotriva, nu elimina ci se adauga masurilor gresite si nu afecteaza catusi de putin coruptia!
Singurul obiectiv al simulacrului de reforma il constituie oferirea unui suport formal celei de a treia agentii de rating, Moody’s, pentru o decizie de mentinere a Romaniei la un singur pas de „junk”… Moody’s va mentine cu siguranta rating-ul actual pentru a nu dauna interesului enorm al creditorilor. Deocamdata… Adevarata perceptie a „reformarii” Romaniei si a rating-ului nu este greu de anticipat, scopul real al vizitei intempestive a domnului ministru Nazare in Statele Unite fiind inabil disimulat ca fiind pentru „consolidarea dialogului economico-financiar cu partenerii americani si atragerea de investitii in sectoare cheie pentru Romania, precum energia, infrastructura si tehnologia”!
Singura persoana optimista este Presedintele Nicusor care ii asigura pe romani ca la „inceputul anului 2027 va incepe cresterea economica a Romaniei” cu aceeasi fermitate si credibilitate cu care anunta mentinerea nivelului TVA!
Un minim de cultura si curiozitate politica ar fi permis unui politician responsabil sa caute, pentru o minima intelegere, exemple de reforma cel putin in istoria propriei patrii, cum a fost „Regulamentul Organic” de la 1828. Atunci, „reforma temeinica” ar fi pornit de la modificarea Constitutiei, incluzand legiferarea Parlamentului Unicameral si reducerea numarului parlamentarilor chiar sub „300”, reorganizarea administrativa a Romaniei prin comasarea judetelor in regiuni viabile economic fara retinerea de a uni Harghita cu Covasna, renuntarea la regimul semi-prezidential pentru unul parlamentar, falsa independenta politica a presedintilor fiind demonstrata cu varf si indesat pana in prezent…
Baza nenumaratelor reforme invocate histrionic dar cu adevarat necesare ar fi una singura: un model economic sustenabil, in prezent atat de discret incat sugereaza inexistenta sa, consolidat de o politica fiscala si una monetara adecvate dar care in prezent par divergente.
Deficitul bugetar are cauze reale printre care nu se regasesc pensiile sau nivelul TVA-ului. Principala cauza este subventionarea masiva, fara precedent in istoria economica a Romaniei, a agentilor economici fara criterii de eficienta si viabilitate, fara impunerea de indicatori de solvabilitate, lichiditate sau adecvare a capitalului pentru beneficiarii de asistenta financiara sub orice forma, imprumuturi si facilitati nerambursabile, fondurile de garantare bazandu-se pe analiza bancilor comerciale care este insa formala tocmai datorita garantarii de catre stat, alcatuind un cerc vicios extrem de costisitor.
Necesitatea reformarii atotcuprinzatoare a Romaniei este indiscutabila si conditionata de trei provocari capitale: recunoasterea oficiala, capacitatea de a o formaliza si vointa de a o materializa. Dificultatea depasirii acestor provocari provine din aceea ca ar crea posibilitatea si probabilitatea unei situatii nedorite de spectrul politic actual: transferul puterii!
Acesta este rezultatul URII, bine ca nu l-ati votat pe fostul sef de galerie, lansator de la peluza societati de petarde si pocnitori ! Cum sa alegi presedinte al Romaniei pe unul care se batea pe stadion cu fortele de ordine, v-a luat bunul Inexistent mintile ? Azi ati fi purtat matricole galbene in piept, la coada la painea limitata la 300 g pe familie.