Impostura cercetărilor parlamentare

A intrat în cercetarea unei comisii parșamentare președintele în funcție Klaus Iohannis. Lux, călătorii, sfidare publică, pretenții, toate legate de activitatea Președintelui.

Cercetarea este tardivă, la sfârșitul mandatului, lipsită de orice semnificație, mai ales că prin Parlament și ministere cheltuielile pe bani publici sunt cu adevărat frauduloase.

Preocuparea față de situația cheltuielilor instituției Președintelului nu sunt supuse altor dispoziții decât al instituției.

Sunt și alte instituții în România ale căror bugete nu sunt puse în transparență publică și nimeni nu scoate o vorbă.

A-l împinge pe gheața lunii decembrie pe Klaus Iohannis acum, este un act de vădită impostură, lipsit de orice efect juridic sau moral.

Deși supus controlului Curții de Conturi bugetul de la Cotroceni, acest audit reprezintă o formalitate, încă una adăugată instituțiilor statului ajuns paralel.

Ar fi de invocat în această speță de cercetare, observația unui cunoscut matematician, faptul că prostia nu este sancționată de Constituție, căreia i se poate adăuga precizarea că inteligența deplină a ajuns un factor agravant pentru sănătate.

Klaus Iohannis nu a încălcat legea în exercitarea mandatului pe care a înțeles să îl exercite într-o manieră total bizară.

Nici criticile nu-l mai pot atinge pe curând fostul președinte, mai ales că acestea nu l-au marcat nici atunci când ar fi fost cazul să mediteze asupra lor.

Klaus Iohannis nu poate fi nici demis, nici suspendat, nici dat pe mâna sfinților sistemului pentru că mandatul său și activitatea lui turistică fac parte din istorie.

Cei care vor să câștige câteva voturi în plus convocându-l pe Klaus Iohannis la Parlament, sunt tocmai cei așteaptă să intre în folosința acelorași privilegii.

In fapt, acești atleți ai dreptății se află pur și simplu în treabă.