În Festivalul enescian al muzicii 2015

Sunt câteva; sunt importante aceste noutăţi. În sfârşit s-a anunţat oficial ceea ce era deja cunoscut „pe surse”; ceea ce era de aşteptat.

Viitorul preşedinte onorific al Festivalului, începând cu ediţia 2017, va fi marele muzician, marele dirijor Zubin Mehta. Este cel mai vechi participant în cadrul succesivelor ediţii. Pentru prima dată a fost prezent la Bucureşti în septembrie 1964, la pupitrul dirijoral al Filarmonicii bucureştene într-un concert susţinut în Studioul de Concerte Radio; în cadrul celei de a treia ediţii a Festivalului enescian. Era foarte tânăr, foarte determinat în acţiune. Privirea sa pătrunzătoare hipnotiza în egală măsură orchestra şi publicul. Cu câteva zile mai înainte trecuse în eternitate maestrul George Georgescu, directorul din acea vreme al Festivalului. Zubin Mehta i-a dedicat Adagio-ul Simfoniei a 4-a de Bruckner. În programul aceleiaşi seri au mai figurat Concertul pentru violoncel şi orchestră datorat regretatului maestru Anatol Vieru, lucrare prezentată cu concursul violoncelistului Vladimir Orlov, şi ciclul celor Cinci pese pentru orchestră de Anton Webern.

Extraordinara Anne-Sophie Mutter

În cazul lui Mehta, orientarea către valorile de semnficaţie ale muzicii postromantice, a celei contemporane, era evidentă. Şi a rămas în continuare.

Pe parcursul recentelor concerte de la Bucureşti, cu concursul Orchestrei Filarmonice din Israel, Zubin Mehta a prezentat cea de a 8-a Simfonie în do minor de Anton Bruckner, cea de a 9-a Simfonie, în Re major de Gustav Mahler şi Simfonia de cameră de Arnold Schönberg. Sunt convins că pe viitor va acorda o sporită atenţie creaţiei lui George Enescu; în acest sens, surprinzător, recenta parcurgere a poemului Vox Maris nu a fost un moment de excelenţă.

Dirijorul Yuri Temirkanov, la pupitrul Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra

O noutate care nu mai este atât de nouă! În alocuţiunea sa rostită în debutul părţii secunde a concertului final al festivalului, concert susţinut de Orchestra Regală Concertgebouw din Ansterdam, E.S. domnul Ionuţ Vulpescu, ministru al Culturii, a evocat utilitatea construcţiei unei noi săli de concerte în Bucureşti. Pe loc, publicul a reacţionat cu entuziasm! Este o necesitate pe care a evocat-o cu doi ani în urmă însuşi Zubin Mehta; este de sperat că marele dirijor va reuşi şi la Bucureşti ceea ce a reuşit, cu totul recent, şi la Tel Aviv. Cu prilejul aniversării a opt decenii de la înfiinţarea Orchestrei Filarmonice istaeliene, domnia sa a insistat şi a obţinut reconstrucţia vechiului complex Mann Auditorium, tranformarea acestuia într-un modern centru al culturii muzicale, complex ce răspunde celor mai noi standarde privind acustica sălilor de concert.

Dirijorul Horia Andreescu

În treacăt, nu pot să nu amintesc momentul penibil al bruiajului ce a survenit la sfârşitul ultimului concert al Festivalului enescian; …pentru a întări parcă, în modul cel mai sugestiv cu putinţă, cuvintele ministrului Culturii.

Ne aducem aminte, cu ani în urmă, în timpul ministeriatului domnului Adrian Iorgulescu, a existat un proiect amplu privind transformarea Sălii Palatului, a spaţiilor verzi adiacente, într-un mare mall cultural. Este drept, promisiunile nu costă bani. Şi de această dată, vom spera… şi vom vedea!… ce se întâmplă.

Dirijorul Kristjan Jarvi la pupitrul Orchestrei Române de Tineret

Ultimele concerte ale Festivalului au fost susţinute de două dintre cele mai importante colective simfonice europene, de Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, de Orchestra Regală din Liverpool, conduse de Andris Nelsons şi, respectiv, de Vasily Petrenko, două dintre vârfurile artei dirijorale actuale, tineri maeştri care s-au impus în anii din urmă în peisajul muzical al zilelor noastre. Nu se poate uita apropierea, înţelegerea pe care a realizat-o Petrenko faţă de tematica celei de a 3-a Simfonii enesciene, un opus covârşitor, dar nu devastator în sensurile sale majore; captivantă s-a dovedit a fi viziunea de un colorit pitoresc, sugestiv imaginată, pe care Nelsons o dă celei de a 2-a Rapsodii enesciene.

Dirijorul Andris Nelsons

Pianistul şi dirijorul Christian Zacharias

Recitalurile de pian ale ultimelor zile! Greu de uitat maniera pe cât de firească, pe atât de generoasă în expresie, manieră în care Christian Zacharias construieşte Sonata schubertiană în Si bemol major; cântecul de inspiraţie vocală devine elementul tematic important al acestei capodopere pianistice. Impresionantă este concepţia timbrală avansată în bază căreia pianistul Piotr Anderszewsky construieşte ciclul celor trei Metope ale compatriotului său polonez Karol Szimanowski, mare personalitate a componisticii europene în prima jumătate a secolului trecut.

Dirijorul Ion Marin

Dar recitalurile de pian pe parcursul cărora am resimţit cea mai densă încărcătură spirituală au fost, pe de-o parte, cel oferit de doamna Elisabeth Leonskaya – Sonata în fa minor de Brahms devine un sumum de înţelepciune, de adâncire spre nivelurile afunde ale spiritului uman; pe de altă parte, Sonata beethoveniană für das Hammerklavier, una dintre ultimele creaţii ale autorului, a fost împlinită de Murray Perahia cu o uimitoare pregnanţă în sensul unei extinse deveniri a gândirii clasice vieneze ce începe cu marele Joseph Haydn – Variaţiunile în fa minor.

Celebra pianistă Elisabeth Leonskaja. Foto Vlad Eftenie

Originalitate în parte şocantă, de mare atracţiozitate, am observat la pianistul András Schiff în realizarea Concertului în la minor de Robert Schumann, sau la Lars Vogt în ce priveşte diversificarea timbrală în Concertul în la minor de Edward Grieg; partituri clasico-romantice – interpretări originale.

Claritatea definirilor, firescul bunului-gust întreţine pianistica lui Dan Grigore în realizarea Concertului mozartian în La major. Reacţia publicului a fost entuziastă!

Sir Simon Rattle

A fost primită cu firesc interes evoluţia pianistului macedonean Simon Trpceski, un nume nou în viaţa noastră muzicală. Dar Yuja Wang a stârnit interesul unui numeros public dată fiind energia interioară pe care o investeşte în susţinerea celui de al 2-lea Concert pentru pian şi orchestră de Bartók. În cazul pianiştilor Rudolf Buchbinder şi Yefim Bronfman, continuitatea pe direcţia cultivării marei tradiţii clasico-romantice îşi dezvăluie virtuţile.

Renaud şi Gautier Capucon

Violoniştii solişti? S-au dovedit a fi cuceritori în baza marelui spectacol instrumental, a talentului care susţine acest spectacol; mă refer atât la David Grimal, cât şi la David Gerrett. Cânt interiorizat, bun-gust, firesc al comunicării am reîntâlnit la Alexandru Tomescu şi la Valery Sokolov. În parte cuceritoare, în parte şocantă s-a dovedit a fi evoluţia în concert a violonistei Patricia Kopacinskaja; …bună prietenă şi colaboratoare a regretatei noastre pianiste Mihaela Ursuleasa.

Pianistul Rudolf Buchbinder

Pentru prima oară pe scenele noastre de concert, tânăra violonistă olandeză Janine Jansen impresionează prin stăpânirea de sine deţinută în mod suveran, prin controlul absolut al calităţii sunetului; pe parcursul primului Concert pentru pian şi orchestră de Bela Bartók. Este una dintre partiturile aproape total necunoscute publicului nostru de concert.

Bayerische Staatsorchester

Evoluţia celor doi fraţi, violonistul Renaud şi violoncelistul Gautier Capuçon, pe parcursul dublului Concert de Johannes Brahms s-a dovedit a fi una cu totul entuziasmantă; mai ales în ce priveşte dezvoltarea unei sensiblităţi generoase ce animă emisia timbrală.

Wiener Philharmoniker

Orchestra Filarmonicii din Berlin condusă de Sir Simon Rattle şi-a etalat clasa înaltă pe parcursul Variaţiunilor de Benjamin Britten. Uimitoare supleţe coloristic-timbrală probează Orchestra Simfonică din Londra, dirijorul Ion Marin, prezentând versiunea integrală a muzicii baletului Pasărea de foc de Igor Strawinsky. Cuceritoare comunicare, o expresie pe cât de generoasă, pe atât de organizată am putut observa la Horia Andreescu la pupitrul dirijoral al ansamblului KonzerthaussOrchester Berlin; …pe parcursul Simfoniei Din Lumea Nouă de Dvorak. Suita a 3-a enesciană, pentru orchestră, Săteasca, susţinută de această dată cu concursul Filarmoniciii din Monte Carlo, poate fi considerată o realizare în adevăr emblematică pentru arta dirijorului Cristian Mandeal.

Una dintre cele mai mari bune orchestre din lume, Royal Concertgebouw Orchestra

Christian Thielemann şi Simfonia a 6-a de Bruckner în realizarea faimosului colectiv simfonic de la Staatskapelle Dresda, se constituie într-o relaţie de uimitoare coeziune spirituală; …situaţie care a exclus, din păcate, apropierea, înţelegerea unei geniale partituri a mijlocului de secol XX, cum este Simfonia de cameră de George Enescu.

Dirijorul Semyon Bychkov

Cu totul lăudabil apare în acest context efortul colectivului simfonic al Filarmonicii bucureştene, al dirijorului Leo Hussain, privind realizarea în primă audiţie la noi a operei Wozzek de Alban Berg, lucrare intens vehiculată în marile teatre lirice ale vieţii muzicale actuale, aproape total ignorată de publicul român.

Dirijorul Cristian Mandeal. Foto Virgil Oprina

Opera Elektra de Richard Strauss prezentată de dirijorul Sebastian Weigle cu concursul colectivului Operei Bavareze din München, seria de opere şi oratorii baroce datorate lui Monteverdi, lui Leonado Vinci, lui Händel, au fost susţinute la cote stilistice cu totul pertinente graţie profesionalismului pe care îl probează formaţiile King’s Consort, Il pomo d’Oro, ansamblul şi corul The Age of Enlightenment, Accademy of Ancien Music…

Festivalul George Enescu în era Holender

E bine să fim conştienţi, în actuala ediţie, pe scenele de concert ale Festivalului au evoluat cele mai importante, cele mai circulate, mai faimoase ansambluri orchestrale ale vieţii muzicale actuale. Iar orchestrele mari se desfăşoară pe parcursul unor partituri mari; cum este cea de a 3-a Simfonie enesciană, cum sunt marile simfonii semnate de Bruckner, Mahler, Strauss, Şostakovici… Aceşti autori au ţinut capetele de afiş ale concertelor simfonice bucureştene.

Violonistul Alexandru Tomescu

Cu rare excepţii, marile colective orchestrale „nu prea se-ncurcă” cu simfonii de Mozart, spre exemplu. Dar dispun de admirabila educaţie a genului clasic. Am intuit acest lucru ascultându-i pe când ne ofereau creaţii semnate de aceiaşi Enescu, Bruckner, Mahler, Strauss…; când Filarmonica vieneză condusă de Semyon Bychkov ne-a prezentat Simfonia nr 44 în mi minor de Haydn.

Violonistul David Garrett

Peste doi ani, în ediţia viitoare a Festivalului Enescu, aşteptăm o notă producţie a Oedipe-ului enescian în realizarea Operei Naţionale bucureştene! Ne-o promite dirijorul Andrei Jurowsky, viitorul director artistic al Festivalului.

Revenind la intenţiile absolut lăudabile ale actualului ministru al Culturii, voi reaminti faptul că în ţările din partea de vest a continentului se obişnuieşte construcţia într-un secol a câte unei noi săli de concerte.

Violonista Janine Jansen

În secolul nostru, la Bucureşti, o nouă sală de concerte ar fi potrivit să cuprindă aproximativ 2.500 de auditori; …dată fiind creşterea urbanistică; …dacă dorim a ne acorda practicilor Uniunii Europene, necesităţilor de ordin cultural, muzical, ale bucureştenilor; …cei care în bună parte au covârşit zilnic, pe durata a trei săptămâni, spaţiile în care s-au desfăşurat evenimentele recentei ediţii a Festivalului enescian al muzicii.

Dumitru Avakian