În mijlocul luptei de clasă. Toate lozincile și tertipurile luptei de clasă din anii ’50, cu implicarea aparatului statal, sunt readuse în mecanismul social actual. Incriminarea și prăbușirea liberalismului reprezintă o realitate prezentă, în nota distrugerii individualității, oriunde s-ar manifesta aceasta. Liberalismul și valorile sale nu pot fi reprezentate decât prin puterea exemplului. Lupta contra unor grave acte de corupție a fost din start înlocuită cu eliminarea unor personaje care au incomodat, fenomenul fiind de neatins. Justiția a urmat traseul antepronunțării unor procese aranjate în laboratoarele puterii politice de tip cominternist. Reforma justiției este compromisă tocmai de cei care, făcând parte din corupție, au și un veritabil statut de victime.
„Explotatorii“, „criminalii economici“, „atentatorii“, „dușmanul extern“ sunt categorii din carnavalul groazei comuniste bântuind istoria prezentă printr-un straniu recul. Modul în care evoluează socio-politica românească aparține unui totalitarism rezidual, al statului confiscat de către grupuri de interese. Deblocarea acestui sistem pare total exclusă din capacitatea campaniilor electorale de a pune capăt absurdului, criminalității structurale a statului. România este aruncată în păienjenișul unui pre-război civil, de uzură și fără ieșire.
Campania electorală actuală nu are nici teme, nici sistem de selecție raportat la obiective. Ideologia comunist-totalitară a secătuit pentru câteva generații resursele de reinventare și manifestare a normalității, a unei revolte corecte și necesare. Ceea ce este cutremurător nu ține de timpul pierdut, ci de apariția unei generații mult mai toxice decât aceea post-comunistă. Partidele pretins reformiste, împreună cu unii lideri de opinie învechiți în avantaje și demagogie, sunt contra schimbării prin simplul lor mod de-a vedea politica în compania serviciilor secrete .
Sistemul torționarilor din ani ’50 se reface prin conexiunile statului român din structurile europene. Toată funcționărimea și eroii pretins democratici, apăruți peste noapte, exact ca în perioada postbelică, au la îndemână mijloacele legale prin care societatea românească este adusă în stadiul de colonie penitenciară. Acești veritabili exponenți ai luptei de clasă, în numele unei uniuni de tip sovietic, își arogă statutul de comisari, cu drepturile acelora. Campania electorală nu mai poate fi o parvenire a serviciilor secrete pentru fortificarea propriilor ciraci.
Campania pentru alegerile europene, în ce îi privește pe români, ar trebui să fie dominată de posibilitățile unor recuperări punctuale. Majoritatea candidaților la Parlamentul European sunt prinși într-un joc fără nici o legatură cu interesul celor cărora le cer votul.
