Între Nikiti și Neos Marmaras există o zonă turistică înflorită de o parte și de alta a drumului vechi, rămas de pe vremea anticilor pe malul mării.
Un drum strîmt, cu suișuri neașteptate și curbe periculoase pentru începători, căptușit cu tufe de leandri de toate culorile, taie un cartier de căsuțe țărănești și vile pricopsite, chiar și cîteva hoteluri de lux. Marea este aproape peste tot de culoarea oului de rață și se preface într-un albastru întunecat pe măsură ce crește în adîncime. Dar cea mai frumoasă casă din toată zona este cea a familiei Anagnostoudis.
De dimineața pînă seara, în fața porții deschise se opresc tot felul de turiști pentru a face o fotografie cu peisajul sau un selfie. Porțile fiind întotdeauna deschise, oamenii prind curaj și întreabă sau se încadrează în peisaj pentru o amintire de vacanță. Puțină lume a văzut chiar și prin Grecia o casă atît de încărcată cu flori, de la palmieri enormi la mușcate mărunte sau leandri, toate pe marginea unui gazon tuns ca pentru defilare. Casa familiei Anagnostoudis poartă numele de Magda House, după numele doamnei Magda, soția domnului Stelios. Această bijuterie de pensiune nu aparține unor bogătași și nici unei familii cu blazon. Este o casă ridicată de o familie de țărani pe un teren de aproape un hectar, moștenire de familie. Casa cu un singur etaj are 10 camere.
În spatele curții se află o bucătărie de vară, o grădină de legume (cu acces liber pentru mușteriii casei) și o curte pentru păsări, de unde musafirii mai primesc ouă proaspete. Magda House nu are o istorie prea bogată. Familia Anagnostoudis a coborît în Neos Marmaras prin anii ’70 din Parthenonas, unul dintre cele mai înalte și mai mici sate din munții celor trei degete ale Peninsulei Halkidiki. Stelios Anagnostoudis era doar un țăran din Partenonas coborît să muncească la construirea complexului turistic de la Porto Carras (două hoteluri de lux, un port pentru iahturi și terenuri pentru sport, plus podgorie pe 300 de hectare și o cramă). Avocatul Yannis Carras a murit înainte de a fi văzut proiectul înflorind în toată splendoarea sa. Totul a fost preluat de bănci și mai apoi vîndut unui afacerist.
Ei bine, toți locuitorii satului de munte numit Parthenonas au coborît de pe coastele încărcate cu măslini (singura ocupație a localnicilor), ca să lucreze la Porto Carras, adică la cel mai faimos complex turistic de 5 stele din Grecia de Nord. Stelios a coborît și el, a lucrat pe șantierul marelui proiect turistic și, cînd lucrarea a fost gata, s-a trezit între două lumi. Nici țăran în Parthenonas, nici lucrător în turism. Satul era gol-goluț, cu toate casele închise și cu toți sătenii așezați care pe unde prin Nikiti sau prin Neos Marmaras. Stelios, om din construcții, s-a gîndit ce să facă. Să se întoarcă în satul gol sau să încerce și el, la scară mult mai mică, un proiect imaginat în anii în care lucrase la Porto Carras? Se gîndise el că pe bucata de pămînt rămasă de la părinți ar putea să ridice o căsuță care să găzduiască turiști. Așa a început casa lui Stelios și a Magdei Anagnostuoudis, împreună cu băiatul lor, Vasileios, mecanic și electrician la complexul Porto Carras.
În anul 1996, Magda House din Neos Marmaras a avut numai două camere și a găzduit doar patru turiști în același timp. Cu banii de la turiști au finisat următoarele 6 camere și, mai apoi, din banii strînși în patru ani au terminat construcția și au putut să primească oaspeți.
De ce scriu despre Magda House? Preț de cîteva zile am poposit și eu într-una din cele 10 camere și am văzut ce înseamnă o pensiune într-una din cele mai frumoase și mai îngrijite case din Grecia de Nord. La miezul nopții, Stelios sau doamna Magda închid poarta.

La 5 dimineața, ies din cămăruța lor din spatele casei, deschid poarta, sting luminile de noapte, udă gazonul, tund tufele de leandri, adună frunzele uscate, fasonează coroanele tufelor înflorite. Apoi trec la stradă, mătură strada și rigola, șterg tomberonul murdărit de gunoaiele aruncate de turiști și pîndesc mașina de la salubritate. În fiecare seară strîng toate gunoaiele rămase în prejma tomberonului, le bagă în saci de plastic și le ascund cine știe pe unde pînă dimineața, cînd vine tulumba. Cînd încep să strige vînzătorii ambulanți cu fructe, pîine, plăcinte și legume, deja doamna Magda a trecut la grădină și la păsări, iar cînd turiștii încep să se trezească, ea le stă în prejmă și le dă cîteva legume, o sticlă cu ulei de măsline sau mai aranjează curtea. În fiecare luni dimineață, doamna Magda și cu Stelios se duc pe plajă și curăță plaja neamenajată plină cu gunoaie, cu PET-uri și cu pungi și pregătesc nisipul pentru o nouă invazie turistică.
Citește editorialul complet în ziarul Cotidianul ediția digitală din 26 iulie.
UN ARTICOL MINUNAT DESPRE NESTE TARANI GRECI,CASA LOR,MUNCA LOR SI INPREJURIMI. LAGOMANDRA PE NUMELE EI! FRUMOS!
Am crescut la marginea Bucurestiului in anii 60 , 70 intr-un infern de flori . Au venit arhitectii imbecili si au secat lacurile cu pesti , au intrat cu buldozerul in gradini , au
taiat livezile si viile si au construit orwellienele cartiere ceausiste . Teoretic orice oras poate devenii ecologic , o combinatie gan edenica unde omul si natura sa traiasca in simbioza , cu gradini cu pasari si albine , orice casa poate fi consolidata , remodelata si transformata intr-o bijuterie arhitectonica , orice petic de pamint ramas neotravit cu ulei si motorina si netransformat in parcare poate fi plantat cu magnolii ,trandafiri , iasmini etc numai ca pentru asa ceva trebuie sa ai o societate cu indivizi sanatosi la cap ceea ce a devenit o raritate nu numai in Romania .Regiunea Campania din sudul Italiei este inundata de gunoaie si apele subterane sint otravite . Pina sa devina majoritatea oamenilor iubitori ai curateniei , ai habitatului frumos , fara gunoaie si pungi de pastic suflate de vint , sa devina iubitori ai naturii si protectori ai mediului inconjurator mai este , ca sa nu zic sa devina vegetarieni ca or sa zica ca le insult „traditia ” .