„Mircea Cărtărescu e un vis pentru traducător‟ (Interviu)

Cotidianul: Cât de dificil a fost să învățați limba română?

Inger Johansson: Când aveam 18 ani, eram studentă la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Lund, când, dintr-odată, pe panoul de afișaj a apărut un mic anunț care spunea că se deschide un curs de română pentru începători. Nu știu de ce m-a atras atât de mult, dar era irezistibil. Am fost singura studentă la cursul lui Dagmar Falk, care a trăit până la vârsta de 106 ani. El a ținut cursul pentru mine singură.

Care a fost prima carte pe care ați tradus-o și ce amintiri aveți legate de acel proces?

„Les guérilleros au pouvoir‟/„Gherilele la putere‟, de autorul francez K. S. Karol, publicată în suedeză în 1971.

Citește și: INTERVIU Norman Manea, scriitor: Viața în exil presupune o fragmentare a identității

Ce rol a avut opera lui Mircea Cărtărescu în apropierea dumneavoastră de limba română?

Semnificația operei lui Mircea Cărtărescu pentru mine nu poate fi supraestimată. A însemnat totul pentru mine. Textele lui Mircea Cărtărescu sunt fără dialog și scrise într-un stil universal, meticulos, profund personal, poetic și adresate direct unui public internațional. Scrie cristalin. Un vis pentru un traducător.

Care a fost cel mai dificil pasaj de tradus din „Levantul‟?

După ce l-am văzut pe Cărtărescu citind, ca o vedetă rock, un pasaj din „Levantul‟ la Târgul de Carte de la Göteborg, în 2008, mi-am dat seama că așa trebuie tratat, cu umor. În 2015, Cărtărescu ne-a trimis nouă, traducătorilor, o versiune în proză a operei și ne-a invitat să o traducem. Versiunea aceasta, evident nepublicată și fermecătoare, este minunat de distractiv de tradus. Am primit Premiul de traducere al Academiei Regale Suedeze de Științe, Premiul Letterstedt, pentru „Levanten – Österlandet‟. Totul, fiecare pasaj, este dificil, dar foarte inspirator. Pentru critici, însă, a fost clar că m-am amuzat enorm.

Ce provocări noi a presupus  traducerea„Theodoros‟?

Stilul este atât arhaic, cât și dialectal.

Ați declarat că România a devenit destinul dumneavoastră…

Nicăieri altundeva nu am întâlnit un astfel de entuziasm, generozitate și dragoste pentru cultura lor, cum am întâlnit la români. Cele mai recente amintiri ale mele sunt ca invitată la două vizite la remarcabilul festival literar FILIT din Iași. Nu cred că există ceva similar cu FILIT în altă parte a Europei. Cred  în toți poeții tineri români. Tradiția poetică a limbii române este unică.

Care operă literară, în limba română, v-a marcat cel mai mult?

Fiecare lucrare a însemnat cel mai mult pentru mine în perioada în care am tradus-o. Cel mai important, într-o traducere, este ansamblul. Legat de „Corespondența lui Marcel Proust‟, a fost foarte distractiv să fiu inspirată de colega mea franceză Laure Hinckel și să traduc prefața ei, precum și să găsesc textul lui Sebastian digitalizat la Muzeul Eminescu din Iași.

Citește și: REPORTAJ Dragostea care a devenit film. Fårö, insula lui Ingmar Bergman

Ați fost și o apropiată a scriitoarei Gabrielei Melinescu. Cum ați portretiza-o?Am scris despre Gabriela Melinescu în prefața colecției de poezie „Pe spatele unui peștișor auriu‟/ „På guldfiskens rygg‟ (2013) și în necrologul, după moartea ei, în 2024, pe care l-am semnat  alături de Marianne Eyre și Agneta Pleijel. Gabriela Melinescu a fost mai mult decât o prietenă – a fost o prezență vitală, incandescentă, imposibil de uitat. În anii de simbioză poetică cu Nichita Stănescu și apoi în propria ei operă, Gabriela a a devenit una dintre vocile importante ale generației sale, alături de Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu și Marin Sorescu. Așa cum am scris în necolog, în Suedia, unde și-a continuat destinul literar, Gabriela a scris, a tradus, a pictat și a ținut vie legătura cu limba română printr-un jurnalism cultural neobosit. Dar, dincolo de toate aceste realizări, rămâne imaginea unei femei de o forță ieșită din comun, capabilă de tandrețe și curaj în aceeași măsură.

Care este următorul dumneavoastră proiect literar?

În toamna anului 2025 mi-am petrecut timpul lucrând împreună cu un coleg la traducerea memoriilor lui Margaret Atwood, „Book of Lives‟/ „Cartea vieților‟ (aproape 600 de pagini). Acum aveam de gând să mă opresc. Traducerea de cărți este în criză în Suedia.

BIO

Distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural‟

Nume: Inger Kristina Johansson

Data și locul nașterii: 25 aprilie 1947, Helsingborg, Suedia

Studii și carieră: Masterat în Arte în filologie română, filologie franceză și filologie engleză la Universitatea din Lund 1974. Preşedinte Traducătorilor Litterari din Uniunea Scriitorilor din Suedia, 1999–2005. Dincolo de colaborarea sa esențială cu Mircea Cărtărescu (traducerea în suedeză a zece titluri din opera sa), a tradus și alte opere semnate de nume importante ale literaturii române, printre care Gabriela Melinescu (romanele acesteia, două jurnale și poezii), Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu, Paul Celan,Max Blecher, Mihail Sebastian, Norman Manea, Gianina Cărbunariu, Horia Lovinescu, Varujan Vosganian.

Printre titlurile traduse se numără „De două mii de ani‟ și „Jurnal 1935–1944‟ de Mihail Sebastian, „Vizuina iluminată‟ și „Întâmplări din irealitatea imediată‟ de Max Blecher, „Cartea șoaptelor‟ de Varujan Vosganian. Lista traducerilor include și dramaturgie.

A fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul comemorativ „100 de ani Albert Bonniers”, Premiul pentru traducere al Academiei Suedeze, Premiul Letterstedt al Academiei Regale Suedeze de Științe. De asemenea, a fost distinsă, în 2024, cu Ordinul „Meritul Cultural‟, în grad de „Ofițer‟, Categoria F – „Promovarea culturii‟, conferit de președintele României.

Locuiește în: Lund, Suedia.