Înmormântarea lui Nicu Covaci în secret, cu ușile cimitirului ferecate cu lacăte, este o greșeală a celor care au luat această decizie, oricine ar fi ei. Este opinia exprimată în spațiul public de subprefectul județului Timiș, Ovidiu Drăgănescu.
Într-o postare făcută pe pagina sa de socializare, oficialul spune:
„Nu dezvolt, dar omul-legendă al Timișoarei merita ceva memorabil.
Iar, azi, Phoenix (și) fără Nicu Covaci nu mai există.
Părerea mea.
Iată, de exemplu, imagini de la înmormântarea lui Johnny Hallyday“.
Miercuri, la orele 18.00, porțile Cimitirului Eroilor s-au închis pentru înmormântarea legendarului Nicu Covaci.
Deși anunţată pentru joi, ceremonia funerară s-a desfășurat imediat ce sicriul muzicianului a fost ridicat de la Filarmonica Banatul, unde fanii i-au putut aduce un ultim omagiu timp de două zile.
„Nicu Covaci a fost înmormântat miercuri la ora 19,00, în Cimitirul Eroilor din Timişoara. Slujba a fost oficiată de ÎPS Părinte Mitropolit Ioan împreună cu doi preoţi şi un grup vocal format din artişti lirici ai Operei Române din Timişoara. Au participat cei apropiaţi, în jur de 20 de persoane. Slujba s-a făcut după rânduiala creştin-ortodoxă, fiind înmormântat cu cinstea care i se cuvine, într-un cadru decent şi atmosferă de rugăciune”, a declarat, joi, presei, părintele vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei, preot Ionel Popescu.
S-a scris anterior că artistul îşi dorise să fie incinerat.
Mai multe aspecte nu am inteles la Covaci, dorinta de a fi incinerat ce tradeaza un ateism nespecific legionarilor precum tatal sau…
Deasemenea, cu toate ca devenise capitalist, atat in tara, cat si dupa fuga oficiala in Vestul capitalist, a dispretuit capitalismul
si BANII pana la ultima sa suflare intr-un mod fatzis, cu o ostentatie de care il simteai ca se mandreste!? O alta dezamagire pe care am simtit-o aproape fizic…Sa parasesti Romania acuzand la revenirea de dupa legendarea lu Ilici GENO CID ca ai facut-o din „protest” mi se pare o ipocrizie, ca si laudatiile aduse lui Ilici care l-ar fi ajutat la inceputuri…Un tragism existential meritand atat compasiune, cat si distantare…