Klaus Iohannis, avertizat încă din decembrie de pericolul coronavirusului

Înformația mi-a venit încă de la început de martie, sursa fiind una care îmi mai dăduse date exacte despre lovitura ce i se pregătea lui Oprescu pe când era la Primăria Capitalei, despre „raderea” lui Beuran, adăugând că se „pregătește” Arafat, dar am pregetat, dacă era o manipulare și cădeam în capcană ? Am împărtășit-o, totuși, unui eminent confrate din ziar, care m-a îndemnat s-o scriu. Am pregetat din alte motive, de altă natură, dar foarte serioase.

Între timp, au apărut confirmări directe și indirecte ale faptului că, încă de la început de decembrie, Cotroceniul a fost documentat cu ce urma să însemne noul coronavirus. Fapt, firesc, toată presa mondială vuia și nu-ți trebuia decât un mic grup care să facă o sinteză pe tema respectivă!

A afla, dar a ignora

Astfel, în ianuarie, un document oficial al Ministerului român al Sănătății realizat în urma indicațiilor primite de la UE făcea recomandări exprese în domeniul respectiv, ceea ce adeverea că existau preocupări în acest domeniu printre mahăriii de la Bruxelles și se dădea un semnal clar statelor membre. La cele de mai sus s-a adăugat o intervenție televizată a lui Băsescu, care a garantat că serviciie secrete au informat președintele și guvernul despre epidemie, iar el cunoștea bine rolul și locul acestora în informarea autorităților, că doar s-a bizuit aproape exclusiv pe ele.

Însă, Iohannis și șleahta lui de slugoi o țineau langa cu anticipatele, sperând că doar așa pot împigioroga țara, instituind mult dorita dictatură a „partidului meu”! Cât imens rău a pricinuit țării o atare atitudine gravă, neadecvată exigențelor uriașe ale momentului din țară și lume, sper că se va stabili odată și odată. Apoi la finalul primei decade din martie, seara, la ora 19,00, mahării de la Bruxelles au ținut o video conferință cu șefii de stat și de guvern din țărle membre – inclusiv Iohannis – spre a se stabili măsuri concrete în vederea combaterii virusului.

Ce se întâmplase între timp cu epidemia ? De pildă, la 24.02.2020, subsemntul publica în Codianul.ro un articol cu titlul următor: „OMS vorbește despre riscul unei pandemii datorate coronavirusului”. El începea astfel :„Pornind de la faptul că, luni ( 24 februarie – n.n.), pneumonia virală s-a accelarat pe tot globul, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a cerut lumii întregii să se pregătească pentru o eventuală pandemie a noului coronavirus, pe fundalul degringoladei piețelor financiare.”

Așadar, înalta instanță medicală OMS avertiza OFICIAL asupra iminenței pandemiei și curgeau statisticile privind contaminările în cascadă din China, Iran ( la acea oră ) și mai ales din Vestul Europei, începând cu Italia, țară care ne interesa în mod deosebit și din motive de diasporă, dar, la peste două săptămâni, când situația mondială devenea tot mai gravă, lucrurile evoluând de la o oră la alta, la Bruxelles s-a ținut o videoconferință, după care, a doua zi, gânditorul de la Cotroceni a făcut dovada clară a neconectării sale deliberate și inconștiente la această realitate mondială dramatică, el făcând niște declarații halucinante înaintea reuniunii unui grup de specialiști români: „Este o ocazie foarte potrivită pentru care ne adunăm astăzi aici, și anume să discutăm măsuri prin care putem să prevenim probleme care ar putea să apară în economia României după criza de coronavirus” ( declarația integrală este plasată pe site-ul prezidențial miercuri, 11 martie, la 16 H05).
Deci nu epidemia devenită deja pandemie îl preocupa mai întâi pe președintele român, ci implicațiile economice. Mai e ceva de zis ? Mai este, dat fiind că el a bagatelizat în stil sfertodoct amploarea pandemiei: „Asta ca să demitizăm un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaș, într-o manieră foarte apocaliptică”.

„Schimbați canalul tv!”

Cum presa dădea știri multe și oficiale despre dezastrul mondial tot mai mare, informând că alte țări vest-europene se pregăteau să instituie starea de urgență, iar, din țară, toate semnalele mergeu în aceeași direcție, un confrate l-a întrebat: „Mai mulți lideri politici vă cer să declarați stare de urgență. Voiam să vă întreb când s-ar putea impune o astfel de situație, să declarați starea de urgență ?”

Ce a răspuns Iohannis: „Dacă îmi permiteți să vă dau un sfat, așa, colocvial. Dacă vă uitați la televizor și vedeți politicieni care dau sfaturi la toată lumea și le știu pe toate, eu vă sfătuiesc să schimbați canalul.”

Declarația a devenit virală în scurtă vreme, concetățenii o suceau pe toate părțile, cei mai mulți fiind siderați de aberație, ce mi-a amintit de primăvara lui 2003, când caraghiosul general irakian, care, la Bagdad, față în față cu presa străină, fiind întrebat de reacția autorităților în fața faptului că trupele anglo-americane sunt la porțile capitalei, denunța aceste adevăruri evidente ca fiind „minciuni, invenții, fabulații, gogomănii”, iar după nici 48 de ore regimul Saddam Hussein se prăbușea.

Revenind la poziția retrogradă a Cogitatorului de la Cotroceni și la faptul că el a ignorat toate avertismentele și evidențele, lovitura avea să vină chiar de la una dintre cele mai înflăcărate trompete iohannisto-orbaniste din mass-media scrise, care, exasperată de ideea lui fixă privind anticipatele, avea să denunțe public faptul că președintele și „guvernului lui de hârtie” ( reiau aici celebra formulă chineză privind „tigri de carton”) au „ratat startul, pentru că despre pandemie se știa încă din decembrie”! Lucrurile sunt mai mult decât evidente!
În doar câteva zile el a declarat starea de urgență și a început să sfătuiască poporul cum trebuie să procedeze în fața virusului ucigaș, cât de ascultător să fie, etc. Adică a devenit brusc înțeleptul nației, dându-ne mesaje televizate precipitate în care debita banalități (Apropo, știți de câte ori a ieșit la rampă președintele francez în aceleși condiții? Luni va fi a patra alocuțiune televizată!).

Bagatelizarea ordonanțelor militare

A urmat, evident cu acceptul lui, sarabanda de ordonanțe militare, despre care cred că prin acest calificativ – militare – s-a vrut să li se dea un aer marțial, impunător, când, de fapt, în destule cazuri sunt aglutinări de prevederi obișnuite, niște făcături pe picior, improvizate, ele creând nu de puține ori confuzie și derută printre cetățeni. Amintesc doar în treacăt faptul câ vârstnicilor li se interzicea total să iasă din casă sub amenințarea unor sancțiuni uriașe. Și acum, mila lor este negândită, la ora 11,00, la care cei ca ei au voie să iasă din casă, multe produse căutate sunt de negăsit sau la cozi mari ( măști, pâine, de un anume fel, etc.).

Să ne uităm și la uriașul scandal provocat de ordonanța militară în domeniul exportului de cereale, dublat de prevederi cu schepsis, cum sunt cele privind zborurile charter pentru muncitorii sezonieri, sau de aberația privind piețele agroaloimentare, cum că le autorizează în preajma Paștelui catoloc și a celui Ortodox. Foarte bine, dar la Balș (Olt), primarul penelist Mădălin Ady Teodosescu a închis piața acum trei săptămâni și, mai mult, circulă vorba prin oraș că ar fi telefonat primarilor din comunele limitrofe ca să descurajeze țăranii care voiau să vină la piață cu legume, zarzavat sau lactate.
Tembelism sau plan deliberat? E ceva aici, dat fiind că și prin Piața Valea Ialomiței din Capitală tarabele sunt pustii, iar unii spun că ar fi apărut cineva care i-a speriat și amenințat pe chiriașii lor. În fine, dar nu în ultimul rând, aceste documente prevăd doar pedespse pentru cei care le încalcă, dar nimic special pentru cei care fac abuzuri crase, strigătoare la cer, în aplicarea lor după cheful propriu.

Acum, ministrul de Interne, cel care zilele trecute, se lăuda cât de „riguros aplică organelle prevederile ordonanțelor militare”, timp în care pe sute de km din șoselele naționale zburdau în voie zecile de autocare pline cu muncitori sezonieri ce urmau să plece în Germania de la Sibiu sau Cluj Napoca, ne-a anunțat că o pregătește pe cea cu nr. 9.
Mi-am amintit eisodul din iunie 1999, din vremea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, petrecut în gara CFR Pielești, când șeful gării, Florin Pătrăchioiu, a blocat un tren NATO plin cu armament, dar care nu avea acte în regulă. Ceferistul știa că și pe cale ferată se circulă cu acte în regulă, respectându-se cu sfințenie legea, și nu a cedat până problema nu s-a rezolvat, în ciuda amenințărilor ministrului Transporturilor Băsescu și a ciracilor lui, care cereau imperativ să nu se țină seama de nimic, de nicio lege!
Onoarea militară pierdută a Poliției Române

Acel om avea simțul datoriei, iar în sânge cultul respectării legii, că doar astfel Căile Ferate puteau funcționa, și, deopotrivă, demnitate și curaj, calități pe care nu le au ministrul Vela și tablagii care-l flanchează când anunță cu atâta tam-tam ordonanțele militare. Au dovedit-o cu prisosință „Episodul sparanghelul”, atât de inspirat realizat și prezentat aici de confratele Ion Spânu.

Pe cine prostesc ei când, în condițiile atâtor filtre ( pe o distanță de 750 de metri din București am văzut cu ochii mei cum un automobilist a fost controlat de trei ori !), zecile de autocare au gonit ca-n brânză și în toiul nopții, din Suceava sau alte județe mai depărtate pănă la Cluj-Napoca? Dacă, prin absurd, erau pline cu comandouri descinse din Estul apropiat cine răspundea ? Întrebare inutilă pentru Vela și acoliți fără onoare militară, fără simțul datoriei și al respectării Constituției și legii.
Însuși Iohannis a rămas impasibil, își petrece tihnit Paștele la Sibiu, unde, contrar prevederilor exprese ale ordonanțelor militare, s-a deplasat cu un convoi voievodal compus dintr-un puhoi de mașini, cu mulți sepepiști la bord, dovedind astfel că respectă totuși ceva, și anume adagiul potrivit căruia „Quod licet bovi, non licet iovi”, adică Vodă e mai presus de lege, ea fiind pentru supuși.

Ordonanțele militare sunt bagatelizate, demonstrează încropeală, lipsă de claritate, absența unei gândiri clare, logice și consistente. Mie îmi amintesc de un episod ridicol din timpul Războiului Rece, când, între R P Chineză și SUA, avea loc un incident politic, diplomatic ori de altă factură minoră, fapt pentru care autoritățile de la Beijing dădeau rapid „un avertisment sever Washingtonului”! Se ajunsese la peste șase sute și ceva de avertismente! Le-am pierdut socoteala, erau fără nici un fel de urmări…