Istoria, mereu fascinantă şi provocatoare 

 “Ultimul Țar. Nicolae al II-lea şi Revoluţia Rusă”

Povestea palpitantă a ultimelor șaisprezece luni din viața și domnia țarului Nicolae al II-lea, relatată de unul dintre cei mai străluciți specialiști contemporani ai istoriei Rusiei, Robert Service.

„Strălucită, originală și fascinantă!”, exclamă Evening Standard

„O relatare demistificatoare a ultimelor luni din viața țarului, de la abdicare până la execuție”, afirmă The Guardian

„O carte oportună și importantă… care aduce claritate și o viziune realistă. O relatare alertă a ultimelor luni din viața țarului, concisă, pertinentă, dar însoțită de compasiune pentru drama acelor vremi”, apreciază The Observer

„O biografie științific documentată, care merge dincolo de descrierea tulburătoare a sfârșitului Romanovilor, pentru a sonda natura complexă a caracterului lui Nicolae al II-lea. O carte captivantă, bine structurată, concisă și cutremurătoare”, consideră Kirkus Reviews

„Cărțile lui Service sunt fundamentale pentru subiectele tratate, sunt scrise cu competență și spun istorii captivante, iar cea de față nu face excepție. Grație prezentării exhaustive și convingătoare a lui Service, putem acum separa mitul și legenda de mărturia istorică”, citim în The Christian Science Monitor

„Cea mai bună carte scrisă până acum despre viața lui Nicolae al II-lea după momentul abdicării”, consideră Financial Times

În martie 1917, Nicolae al II-lea, ultimul țar al întregii Rusii, a abdicat, iar dinastia care a domnit asupra unui imperiu vreme de 300 de ani a fost îndepărtată de la putere de Revoluție. Robert Service examinează ultimul an al domniei lui Nicolae al II-lea și lunile scurse între momentul abdicării și moartea sa tragică survenită la Ekaterinburg în iulie 1918.

Bazându-se pe surse istorice neexaminate până în prezent, inclusiv pe propriile jurnale ale țarului și consemnări ale conversațiilor acestuia, precum și pe mărturii ale anchetelor oficiale, Service aruncă o lumină nouă asupra acestei domnii zbuciumate, oferind un portret fascinant al unui personaj istoric prea puțin pregătit să facă față turbulențelor care zguduiau la acea vreme Rusia și Europa.

Lucrarea oferă totodată un tablou complex și aprofundat al noilor realități sociale, economice și politice rezultate în urma Revoluției din Februarie și preluării puterii de către bolșevici în octombrie 1917, precum și o cronică a începuturilor republicii sovietelor conduse de Lenin.

Robert Service este un reputat istoric și universitar britanic, Fellow al Academiei Britanice și al Colegiului St Antony de la Universitatea Oxford și Senior Fellow al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford.

Este autorul a numeroase cărți consacrate istoriei Rusiei și al unor biografii foarte apreciate dedicate lui Lenin, Stalin și Troțki, ultima fiind distinsă în 2009 cu Premiul Duff Cooper.

Pe lângă Ultimul țar, printre cele mai recente lucrări ale sale se mai numără Russia and Its Islamic World: From the Mongol Conquest to the Syrian Intervention (2017) și The End of the Cold War: 1985–1991 (2015).

“Făuritorii păcii. Șase luni care au schimbat lumea”

Carte recomandată de editorii ziarului New York Times şi considerată „O fascinantă lucrare de istorie” de către Tony Blair.

Conferința de Pace de la Paris, 1919, și încercarea de a pune capăt războiului

Între ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului care urma să pună capăt tuturor războaielor”, oameni din toate colțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace. Cele mai importante personalități prezente au fost conducătorii celor trei mari puteri – Woodrow Wilson, Lloyd George și Clemenceau –, dar la Paris au sosit mii de alți delegați, fiecare cu propria sa agendă. Regi, prim-miniștri și miniștri de externe, însoțiți de suitele lor de consilieri, stăteau cot la cot cu jurnaliști și lobbyiști, luptând pentru o serie întreagă de cauze, de la independența Armeniei până la drepturile femeilor. T.E. Lawrence, regina Maria a României, Maynard Keynes, Ho Și Min – tot mapamondul avea ceva de rezolvat la Paris în acel an. Lumea nu mai văzuse niciodată ceva asemănător și nici că avea să mai vadă vreodată.

„Captivantă… detaliată, justă, mereu vivace, plină de portrete sclipitor realizate” scrie Allan Massie în Daily Telegraph

„Exact genul de carte care îmi place – scrisă alert și condimentată cu o cutezanță bazată pe o erudiție solidă”, mărturiseşte Roy Jenkins în Sunday Times

„Plină de viață, fascinantă și provocatoare”, o caracterizează publicaţia Choice

„Antrenant scrisă și bine documentată”, afimră Stand To Magazine

În 1919, Parisul era capitala lumii. Conferința de Pace era cea mai importantă chestiune la ordinea zilei, iar delegații – cei mai puternici oameni de pe mapamond. Se întâlneau în fiecare zi. Discutau, dezbăteau, se ciorovăiau și cădeau iar la înţelegere. Încheiau acorduri. Redactau tratate. Creau noi state și noi organizații. Cinau și mergeau la teatru unii în compania celorlalți. Timp de șase luni, din ianuarie până în iunie, Parisul a fost deopotrivă guvern, curte de apel și parlament mondial, nucleul temerilor și speranțelor întregii lumi.

Oficial, Conferința de Pace a durat încă și mai mult, până în 1920, însă primele șase luni sunt cele mai importante, căci atunci s‑au luat deciziile‑cheie și s‑a pus în mișcare un lanț de evenimente cruciale.

O lucrare magistrală, de o relevanță uluitoare nu numai pentru istoriografia secolului XX, dar și pentru înțelegerea resorturilor și dinamicii lumii de azi.

Carte a fost distinsă cu premiile Samuel Johnson • Duff Cooper • Hessell-Tiltman • Arthur Ross, acordat de Council on Foreign Relations (Medalia de argint) și Premiul Guvernatorului General al Canadei

Autoarea de origine canadiană Margaret MacMillan este un istoric de renume mondial, profesor de istorie internațională la Universitatea Oxford. Și-a obținut doctoratul la St Antony’s College, Oxford, unde mai târziu a ocupat poziția de rector. Anterior a mai fost rector la Trinity College şi profesor de istorie la Universitatea din Toronto, precum și la Universitatea Ryerson. Eminent expert în istorie şi relaţii internaţionale, MacMillan este şi un frecvent commentator în mass-media.

Este autoarea unor lucrări de mare succes, traduse în mai multe limbi și încununate cu premii prestigioase, precum Women of the Raj, Nixon in China, The Uses and Abuses of History, Extraordinary Canadians: Stephen Leacock, History’s People, The War that Ended Peace: The Road to 1914 (publicată în limba română de Editura Trei, sub titlul Războiul care a pus capăt păcii: Drumul spre 1914).

Această traducere s-a realizat cu sprijinul programului „Canada Council for the Arts”

“Ludovic al II-lea al Bavariei sau Regele nebun”

De mai bine de un secol și jumătate, viața și destinul tragic al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei continuă să fascineze. Se știe că suveranul a fost declarat nebun și a murit în condiții misterioase, după ce a construit castele fabuloase, bijuterii ale Germaniei de Sud.

A reînsuflețit lumea cavalerilor medievali și a fost un mare admirator al secolului al XVII-lea francez. A reușit să impună opera muzicală a lui Richard Wagner, salvându-l pe compozitor de la faliment. A fost primul mecena al Festivalului de la Bayreuth. A fost totodată straniul confident al propriei sale verișoare, celebra Sisi, împărăteasa Austriei și regina Ungariei. S-a luptat pentru identitatea regatului său în interiorul Imperiului German. Copleșit de prăbușirea propriilor idealuri, s-a refugiat în munți, construind palate de basm și izolându-se într-o lume pe care nimeni nu o putea atinge sau distruge.

A murit pe malurile lacului Starnberg, în împrejurări bizare. Accident? Suicid? Asasinat? Ludovic al II-lea nu este numai cel mai faimos rege al Bavariei, dar rămâne și cel mai enigmatic.

Cartea lui Jean des Cars este o captivantă poveste a unui destin cu aură romantică, un omagiu adus unei moșteniri artistice incontestabile, dar totodată și o încercare temerară de reabilitare a unui mare nedreptățit al istoriei.

Grație unei cercetări minuțioase în arhive și unei atente munci de investigație bazate pe documente aduse la iveală de specialiști, Jean des Cars reușește să contureze portretul unui rege excentric, iubitor al artelor, inițiator al unor proiecte arhitectonice extravagante și să explice viața și moartea acestui monarh vizionar, multă vreme victimă a unei reputații nemeritate: „Vizitând Bavaria, am căzut pradă, la rândul meu, dorinței de a-l cunoaște mai bine pe acest rege neînțeles de contemporani, însă reabilitat de mulțimile care, an după an, îi descoperă palatele ori vizitează Bayreuthul, templu al artei wagneriene al cărui animator și mecena a fost.

În Germania, și firește în Bavaria, Ludovic al II-lea este subiectul unei vii admirații, ba chiar venerații. De când mi-am început documentarea, în 1972, Ludovic al II-lea al Bavariei a redevenit, dincolo de frontiere, un personaj la modă. După literatură, cinematografia și televiziunea și-au aruncat la rândul lor lumina magică asupra acestui rege neobișnuit.”

Născut la Paris în 1943, Jean des Cars (pe numele întreg, Jean Marie de Pérusse des Cars) este un scriitor și jurnalist francez, colaborator la Paris Match, Figaro Magazine și Jours de France. Istoric reputat și autor prolific, el și-a creat un nume ca pasionat cronicar al marilor case dinastice europene și al destinelor celor mai iluștri reprezentanți ai acestora. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără Sceptrul și sângele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor, Saga favoritelor (publicate în limba română la Editura Trei), precum și Saga dinastiei Romanov, Saga reginelor și biografiile dedicate unor personalități istorice celebre (Ludovic al II-lea al Bavariei, împărăteasa Elisabeta a Austriei, prințul moștenitor Rudolf al Austriei etc.).

“Saga dinastiei de Windsor”

WINDSOR! Este cea mai mare fortăreață din lume locuită încă și astăzi și – totodată – numele dinastic ales de regele George al V-lea în 1917, în plină vâltoare a Primului Război Mondial, pentru a șterge rezonanța germanică a suveranilor de Saxa-Coburg și Gotha într-un moment în care Regatul Unit se confrunta cu Imperiul German.

Jean des Cars, maestru al cronicilor dedicate monarhiilor europene, survolează istoria acestei case dinastice sosite pe tronul Angliei în 1714 prin George I, principe elector al Casei de Hanovra, și devenite în timp sinonimă cu chintesența spiritului britanic.

De la o Anglie puternic marcată de prestigiul legendarei regine Victoria la îndelungata domnie a reginei Elisabeta a II-a, de la Imperiul Britanic care domina lumea înainte de 1914 și până la Commonwealth-ul de astăzi, de la gentlemeni cu melon până la Beatles, de la apusul glorioaselor colonii până la căsătoria lui William și Kate, des Cars derulează extraordinara saga a unei descendențe de regi, regine, prinți și prințese ale căror destine sunt adevărate pagini de roman. Cu momentele lor de fericire sau de nefericire, ei continuă să ne fascineze printr-un amestec unic de tradiție și gesturi îndrăznețe. Windsor? O pasionantă sinteză britanică.

După o serie de dinastii – normandă, Plantagenet, de Lancaster, de York, Tudor și Stuart –, în 1714, odată cu regele George I, accede la tronul britanic Casa de Hanovra. Apoi, în 1840, căsătoria tinerei Victoria cu prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha reînnoiește înrudirea germanică a monarhiei engleze.

Dar patronimul este greu de purtat în plin Prim Război Mondial, astfel că George al V-lea are inițiativa de a-l schimba în Windsor. Numele Casei de Windsor va cunoaște suișuri și coborâșuri, va ține prima pagină a ziarelor și va captiva opinia publică prin dramele intime, accidentele tragice, dar și prin episoade romantice și – mai ales – prin capacitatea monarhiei de a se adapta la vremuri noi. De la regina Victoria la nașterea lui baby George, Jean des Cars relatează, în inconfundabilul său stil spumos și vivace, parcursul unei monarhii fascinante.