”Izvorul Păcii” lui Erdogan udă semințele unui nou conflict

La câteva zile după ce președintele Donald Trump a decis să retragă trupele SUA din Siria, Turcia a făcut ceea ce o lume întreagă se aștepta să facă – a declanșat operațiunea militară împotriva forțelor kurde din nordul Siriei (Forțele Democrate Siriene, formate din trupele YPG, brațul înarmat al unui partid kurd considerat la Ankara ca parte din PKK, recunoscut ca organizație teroristă în Turcia și în majoritatea statelor vestice). Operațiunea se numește ”Izvorul Păcii” și amintește de operațiunea ”Ramura de măslin” din urmă cu un an.

Avioanele militare turce au bombardat orasul Tal Abyad, unde, pâna de curând, se aflau trupe SUA care asigurau un tampon între forțele kurde și cele ale Turciei. Trupele turce au trecut granița în nordul Siriei tot miercuri, 9 octombrie. Ofensiva turcă are loc prin forțarea acordului turco-american din luna august pentru stabilirea unei zone tampon în nordul Siriei. Turcia controlează o asemenea zona în nord-estul Siriei, în guvernoratul Alep. Acum, zona va fi extinsă în nord-est, la est de Eufrat, în zona kurdă. Această zonă tampon trebuia stabilită prin patrule comune turco-americane, însă președintele Recep Erdogan a numit recent aceste patrule drept ”basme” și a ajuns la o nouă înțelegere cu președintele Donald Trump – retragerea trupelor americane și mână liberă pentru armata turcă, chiar dacă administrația SUA a dorit să păstreze aparențele și a avertizat că va aplica sancțiuni economice dure Turciei, daca va recurge la un atac.

”Misiunea noastră este să împiedicăm apariția unui coridor al terorismului peste frontiera noastră sudică și să aducem pacea în regiune”, a scrie pe Twitter președintele Turciei. Dar va putea fi adusă pacea prin transferul a milioane de sunniți sirieni într-o fâșie lată de 30 de km, într-o regiune kurdă a Siriei?

”Zonele de graniță din nord-estul Siriei sunt pe muchia unei posibile catastrofe umanitare. Atacul acesta va vărsa sângele a mii de civili nevinovați”, a spus comandantul Forțelor Democrate Siriene, majoritar kurde.

A treia incursiune turcă în Siria se va lovi de kurzi

Este începutul unei noi faze al ultimului episod din războiul sirian. Totodată, este momentul în care administrația SUA decide să lase nesfârșitele ”războaie tribale” (după cum le-a numit Donald Trump) în seama țărilor din regiune, SUA urmând să intervină doar când va fi ”în beneficiul nostru”.

În episoadele anterioare ale războiului început in 2011, regimul lui Bashar al-Assad a fost aproape de înfrângere, stăpân pe doar 20% din teritoriul țării, supus atacurilor jihadiștilor și ale așa-zisei opoziții moderate sunnite. Apoi, după intervenția Rusiei, în 2015, și cu sprijinul milițiilor iraniene, pe fondul acțiunilor kurde împotriva jihadiștilor din organizația Stat Islamic și al neimplicării administrației Trump de partea opozanților săi, Assad a revenit în poziție de forță. Acum, ONU se pregătește să creeze comisia care va redacta noua constituție siriană (cu participarea regimului Assad, a opoziției și a unei așa-zise societăți civile). Detaliile păcii și ale noii constituții vor fi stabilite de raportul de forțe din teren. Este prin urmare de înțeles apetitul ofensiv al regimului Erdogan din Turcia – sunt ultimele momente în care se mai pot modifica frontiere, raporturi demografice, sectare, etnice.

Teama de un masacru ce ar putea avea loc în nordul Siriei este pe buzele multor analiști, la fel și modul în care America și-a ”trădat” aliații kurzi.  Însă nu este pentru prima dată când Turcia recurge la o asemenea operațiune. A făcut-o și în 2017 (operațiunea Scutul Eufratului), și în 2018 (Operațiunea Ramura de Măslin), iar forțele kurde au făcut pasul înapoi. Marea diferență este că precedentele operațiuni au avut loc la vest de Eufrat, pe când aceasta din urmă are loc la est Eufrat,  până spre granița cu Irakul. Adica exact în asa-numita Rojava, Administrația Kurdă  Siriei de Nord și de Est, acolo unde kurzii au pus bazele unui embrion statal, în speranța că vor putea obține o largă autonomie și apoi chiar independența, odată reglemetat întregul război din Siria. Regiunea se învecinează cu Kurdistanul Irakian, regiune autonomă din Irak, de aici și posibilitatea creării unui stat kurd și mai întins teritorial.

Ingineria demografică gândită la Ankara

Este limpede că președintele turc Recep Tayyip Erdogan a dorit instituirea acestei zone tampon în nordul Siriei nu doar pentru a proteja militar Turcia, ci pentru a împiedica formarea unui stat sirian si pentru a impiedica o joncțiune teriorială între Rojava siriană și Kurdistanul irakian. Mai mult decât atât, Turciua are în vedere și un masiv transfer de populatie arabă sunnită în fâșia de teritoriu lată de nici 30 de km. Turcia găzduiește circa 4 milioane de refugiați sirieni din cei șase milioane care au părăsit țara după începerea războiului civil. În urmă cu o lună, Erdogan a declarat că are în vedere mutarea a un milion de sirieni sunniți în această zonă. Acum, el a revenit și a vorbit despre mutarea a 2-3 milioane de sunniți, acuzând puterile vestice că nu oferă suficient ajutor pentru găzduirea acestora în Turcia. Ceea ce poate să pară o decizie umanitară a lui Erdogan este calificat însă de Financial Times drept ”inginerie demografică”. Planul lui Erdogan, spun unii experți, este să-i copleșească demografic pe kurzi printr-un influx sunnit tocmai în zona pe care kurzii o controlează în Siria, care astfel să nu mai poata fi guvernabilă sub forma unei autonomii kurde și, mai mult, să fie mereu expusă luptelor sectare. Aceasta ar putea fi o consecință a operațiunii turce ce a început azi – o încercare a sunnitilor de a sparge axa șiită creată de Iran în Irak, Siria și Liban.

Kurzii sirieni pot deveni aliații Rusiei și ai regimului Assad

O a doua consecință ține de schimbarea loialităților kurzilor. După ce au fost pedestrașii SUA în combaterea Statului Islamic în Siria și Irak, kurzii s-au văzut părăsiți de administrația Trump. Singurul aliat viabil în aces moment nu pot fi decât forțele regimului Assad, singurele cu care kurzii sirieni nu au intrat în conflict până acum, ba chiar au cooperat. De altfel, agenția kurdă Rudaw arată că liderii kurzilor sirieni au în vedere să-și coordoneze acțiunile cu regimul Assad de acum incolo. ”Dacă America părăsește regiunea, în special zona de frontieră, noi, ca administrație autonomă și forșă militară, vom fi nevoiți să luăm în calcul toate opțiunile valabile. Putem avea discuții cu Damascul sau cu Rusia pentru a umple golul sau pentru a împiedica un atac al Turciei. Putem avea discuții pentru a umple vidul”, a spus unul dintre consilierii Administrației Autonome a Siriei de Nord și de Est.

A luptat cu adevărat Turcia împotriva jihadiștilor?

O a treia consecință poate fi, așa cum a avertizat partea kurda, resurgența terorismului islamist în regiune. Liderii kurzi au declarat că vor fi nevoiți să transfere trupe din alte regiuni din Rojava pentru a face față atacului turc, iar aceasta înseamnă expunerea acelor regiuni la riscul reapariției Statului Islamic. Este important de notat că în regiunea adminisrată de kurzi în Siria, inclusiv în apropierea graniței cu Turcia, există mai multe centre de detenție pentru luptătorii islamiști capturați și tabere pentru familiile acestora. Ce se va întâmpla cu aceste centre după invazia turcă?

Este momentul în care Turcia va arăta cu adevărat care au fost mizele sale în razboiul sirian – combaterea Statului Islamic sau doar anihilarea kurzilor sirieni. Vor reveni teme puțin abordate până acum. Cum au reușit, ani de zile, teroriștii organizației Stat Islamic să comercializeze petrolul pe care au pus mâna în Siria? Cum au reușit să valorifice artefactele din siturile arheologice jefuite? Cum au reușit să se aprovizioneze cu armament și elemente de logistică? Nu de puține ori a planat suspiciunea că toate acestea s-au făcut printr-o graniță turcă foarte permeabilă.

Semințele discordiei dintre Rusia, Turcia și Iran

Nu în ultimul rând, lansarea operațiunii turce în regiunea kurdă din nordul Siriei poate aduce mărul discordiei între Turcia, Iran, Rusia, o alianță de conjunctură care a ajutat la revenirea regimului Assad. Decizia președintelui Trump de a retrage trupele din Siria poate fi benefică pentru SUA, căci îi privează pe marii actori ai războiului sirian (regimul Assad, Turcia, Rusia și Iranul) de un ”dușman” comun – America. Rusia, Turcia și Iranul (partenere în Procesul Astana privind Siria) se vor vedea lipsite de acest liant. Fisurile pot apărea repede. Președintele Iranului, Hassan Rouhani, a și cerut ”națiunii soră” Turcia să dea dovadă de reținere în acțiunile împotriva kurzilor și a declarat că soluția este ca forțele kurde să se alăture armatei regimului Assad. Rusia, atentă la poziția sa și a regimului Assad, insistă ca operațiunea turcă sa nu producă modificări teritoriale.

Alături de anihilarea jihadiștilor din Idlib de către forțele siriene și cele ruse (Idlibul fiind o regiune de dezescaladare stabilită de comun acord de Turcia, Rusia și Iran – la fel ca Hama, Daraa și Ghouta de Est, o suburbie a Damascului – însă o dezescaladare nerespectată de Rusia și Iran, în timp ce Turcia încearcă să protejeze opozanții sunniți de aici deopotrivă cu jihadiștii), operațiunea turcă în nordul Siriei poate fi ultimul episod al modificării teritoriale, demografice și confesionale a Siriei. Acum se pot sădi semnințele unei paci mai degrabă iluzorii și ale unui foarte probabil nou conflict în Orientul Mijlociu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.