Jean-Claude Juncker: abilitate politică şi pragmatism, dar şi posibile probleme cu alcoolul

Fostul premier luxemburghez Jean-Claude Juncker a fost nominalizat pentru a-i succeda lui Jose Manuel Barroso la conducerea Comisiei Europene, după cum au stabilit liderii UE, reuniţi vineri la Bruxelles. Europe1 face un portert succint al noului şef al executivului UE.

Juncker s-a născut în Redange, în Luxemburg. Are 59 de ani şi şi-a făcut studiile în Belgia, Luxemburg şi Franta. De formaţie este avocat, dar nu a profesat niciodată. Este membru al Partidului Popular Crestin Social, afiliat la Partidul Popular Europeană. La doar 28 de ani, Juncker a fost numit secretar de stat la Ministerul Muncii. În 1984 este ales deputat în Luxemburg, iar în 1995 devine premier.

Un preşedinte de Comisie băutor şi fumător

Se vorbeşte tot mai mult despre viciile lui Juncker. El nu ar fi reuşit să obţină preşedinţia Comisiei în 2009, deoarece Nicolas Sarkozy i-a blocat drumul – fostul preşedinte al Franţei susţinea că Juncker se baza prea mult pe tezele politicii germane, fuma prea mult şi bea prea mult alcool. Acum, diplomați europeni se pare că au ridicat problema privind consumul excesiv de alcool al lui Juncker în timpul unor reuniuni la nivel înalt, spunând că „mic-dejunul său este coniacul”. Potrivit Financial Times, unii oficiali susțin că alcoolul nu-i afectează judecata, dar sunt de părere că ar putea complica aspectele referitoare la administrație, inclusiv în ceea ce privește dezorganizarea specifică întâlnirilor care se întind până târziu în noapte.

Record de longevitate

Juncker a reuşit performanţa de a rămâne în fotoliul de premier timp de 18 ani, 10 luni si 14 zile. Este cel mai longeviv şef de guvern european. Părăseşte acest post în 2013, cu toate că partidul său a câştigat alegerile anticipate din Luxemburg, provocate de un scandal legat de serviciile secrete.

Primul preşedinte al Eurogrupului

Când miniştrii de Finanţe din ţările zonei euro au trebuit să aleagă dintre ei un preşedinte care să conducă reuniunile, ei s-au îndreptat către Juncker, deoarece acesta deţinea două funcţii importante în ţara sa: era premier, dar şi ministru de Finanţe.
În 2005, Juncker a fost numit pentru prima dată în fruntea Eurogrupului. A fost reaconfirmat in î006 şi în 2008, iar apoi în 2010, pentru un mandat de doi ani şi jumătate. În 2013 a părăsit acest post.

Un preşedinte de Comisie euro-pragmatic

Fostul premier este un european convins, care se simte ca peştele în apă prin culisele Bruxelles-ului. El este unul dintre artizanii menţinerii Greciei în zona euro şi al tentativei de reconciliere a economiilor din nordul Europei cu cele din sudul continentului. El a arătat şi multa fermitate când s-a opus politicii britanice faţă de UE: “nu vom revizui tratatele doar pentru a-i face pe prietenii noştri britanici să se simtă bine”.

Cu toate acestea, Juncker nu este marele reformator pe care unele guverne europene îl aşteptau, deoarece este un apărător ferm al secretului bancar, foarte important pentru ţara pe care o reprezintă. El declară că “programul de lucru al Comisiei se deosebeşte de seminariile academice printr-o doză suplimentară de realism. Nu este imposibil să modificăm tratatele, mai cu seamă în ceea ce ţine de uniunea economică şi monetară”.

Un politician abil

În ciuda victoriei conservatorilor la alegerile europene, şefia Comisiei Europene nu a fost asigurată pentru Juncker. În aceste condiţii, el a jucat o carte care l-a prins pe picior greşit pe adversarul sau, Martin Schulz. Brusc, Juncker a susţinut introducerea unui salariu minim european şi a spus că doreşte crearea unei Uniuni Europene a Energiei, care să contrabalanseze influenţa Rusiei. În acest fel, Juncker a anulat avantajul lui Schulz (salariul minim susţinut de socialişti) şi a exploatat la maxim opoziţia lui Schulz faţă de o uniune energetică, văzută nu tocmai bine în cancelariile europene, dar şi la Washington.